Filmul lui David Frankel păstrează titlul, ceea ce-nseamnă că el rulează cu acest "se îmbracă de la" care-i pentru, scuzaţi, proşti. E pentru cei care n-au auzit de Anna Wintour, de Vogue, de Prada şi cu ce se mănîncă toate astea: se mănîncă cu fulgi cu tot! Sigur, cartea - ca şi filmul - trebuie cunoscute de un număr mai mare de oameni decît cei din lumea Modei (care, oricum, sînt mai mulţi decît ar trebui...). Dar asta nu scuză gafa - dar ce zic: crima de lez-moditate! Cartea şi filmul ar fi trebuit traduse, simplu, prin: Diavolul poartă Prada. Iar cine nu pricepe nu merită să priceapă.
Aşa face sens şi titlul acestui articol. Căci filmul e genul acela de pelteluţă care pare OK la-nceput, după care-ţi dai seama că-ţi împinge o ditamai găluşcă de morală direct în stomac, ceea ce nu mai e OK. Dar Meryl Streep e fabuloasă! Şi nu ştii, zău, de ce te mai surprinde după 30 de ani în care a fost la fel de fabuloasă... Ce să mai spui despre Streep, care n-a fost deja spus şi răspus!? Că este cea mai mare actriţă din prezent? Bifat - s-a spus deja. Că face dintr-un rol, cît de mic, o capodoperă? S-a spus şi asta. Că poate "salva" un film, oricît de idiot? Idem. Cînd a primit al nuştiucîtelea Oscar, am spus că actori precum Streep ar trebui să-l primească, o dată pentru totdeauna, din oficiu.
Aşa şi cu acest neglijabil film al lui Frankel. Mă rog, ar fi neglijabil dacă n-ar fi "cu Streep". Filmul poartă Streep cum ar purta Prada, Kenzo, McQueen şi Chanel la un loc. Culmea e că Streep nici măcar nu e personajul principal al poveştii; acela e tînăra Andy Sachs, jucată cu însufleţire de Anne Hathaway, care e frumuşică, şi talentată, şi plină de... Degeaba: nu e Streep! Scorpia pe care o joacă Streep se numeşte Miranda Priestley şi seamănă cu Wintour cum semăn eu cu Moş Crăciun. Dar filmul o poartă de la un capăt la altul - şi din moda asta, mai vrem în fiecare an!