România Liberă / mai 2003
Matrix Reloaded
Nici Matrix nu mai e ce-a fost odată (o dată). Dacă în '99 ne minunam "iată cu ce film schimbă cinematografia mileniul", avem ocazia să constatăm că ideea maşinii care ne guvernează, a lui Mesia, a descoperirii Sinelui, a predestinării, a liberului arbitru şi aşa mai departe au obosit cu toatele.

Fraţii Larry şi Andy Wachowski, ambiţionaţi de imensul succes al primei părţi a trilogiei, au dat bice pe spatele personalului tehnic, drept pentru care această a doua parte nu e decît arte marţiale, zboruri, urmăriri, explozii. În comparaţie, The Matrix pare acum un film soft şi la locul lui, sobru (nici o explozie), cu idei aruncate cu bun-simţ în arenă (fără pretenţia de a dezlega intriga, dar măcar logice), cu nişte trimiteri încă interesante la creştinism, la budism şi aşa mai departe. Neo aducea şi cu Isus, şi cu Buddha, chiar triada pe care o făcea cu Morpheus şi Trinity te trimitea cu gîndul la Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt (de gen feminin). Neo, fost Thomas A. Anderson (şi unii şi-au adus aminte că "ander-son" înseamnă "fiul omului") reuşea pe parcursul primului The Matrix să-şi dea seama că el este Alesul (The One, anagrama lui Neo), mai ales după moartea (iniţiatică) de la final.

Uitaţi toate astea, pentru că The Matrix Reloaded (tradus la noi Matrix reîncărcat, deşi şi reîncarnat ar fi sunat bine) amestecă toate pistele. Neo "se cuplează" cu Trinity (relaţie de-a dreptul incestuoasă, ieftină oricum). Însă Neo încă se îndoieşte, deşi noi ne-am fi aşteptat ca el să abordeze această a doua parte cu mai multă încredere în menirea lui. Şi chiar dacă înainte de proiecţie am văzut în faţa Mall-ului o femeie care semăna leit cu Oracolul (precum şi o maşină pe care scria SC Matrix SRL), filmul nici nu ne-a revelat nimic, după cum nici nu ne-a aruncat noi teme de dezbatere.

Keanu Reeves e la fel de frumos, Carrie-Anne Moss la fel de etanşă, Laurence Fishburne la fel de autoritar, însă ei încep să semene tot mai mult cu nişte personaje din Animatrix, create pe calculator. Iată o temă de dezbatere: pînă şi ei par ca făcînd parte din acel spaţiu condus de maşini şi numit Matrix. Căci, pînă la urmă, întreaga trilogie tinde să devină un Matrix în care, cel puţin aşa cum se vede în. ..Reloaded, maşina (calculatorul) conduce. Nu e de mirare că la conferinţele de presă, cînd a fost întrebat despre ideile mesianice, filosofice şi religioase ale filmului, Keanu Reeves a servit răspunsuri evazive, aruncînd discret pisica în ograda fraţilor Wachowski. Ideile "grele" ale filmului ne sunt pasate acum cu linguriţa (nu uitaţi replica din prima parte a trilogiei, there is no spoon / "nu există lingură" - idee budistă rostită acolo de copilul candidat la poziţia de Ales), dar aceste idei arată ca nişte citate ambalate în ţiplă, pe care ar trebui poate să le notezi înfrigurat, cînd de fapt nu sunt decît nişte semne de punctuaţie într-o simfonie a confruntărilor fizico-tehnice. Alegerea este iluzia creată între cei care au puterea şi cei ce nu o au, Totul începe cu alegerea, Nu cunoşti pe cineva pînă nu-l înfrunţi, N-ai venit aici pentru a alege. Eşti aici pentru a înţelege de ce ai făcut-o - toate aceste fraze înţelepte nu au alt scop decît să intelectualizeze pe cît se poate o poveste complet lipsită de fior metafizic, o poveste care speculează nişte idei destul de subţiri şi oricum aruncate aiurea. Nu mai trebuie să încerci să înţelegi cu orice preţ. Oracolul pe care îl creditai în prima parte se vădeşte acum o invenţie a maşinii, un program. Zionul (Ierusalimul), oraşul din inima pămîntului în care s-a refugiat omenirea (Luz-ul), a fost distrus de şase ori şi probabil va mai fi. În concluzie, recolta e slabă. Ca să nu mai pomenim de petrecerea dionisiacă de la începutul filmului, cînd în Zion lumea (formată numai din tineri) dansează în ritm tehno-arhaic, în vreme ce Neo şi Trinity fac dragoste. Din păcate, această a doua parte a lui The Matrix miroase a kitsch de la o poştă (spre deosebire de prima care ştia cum să-l servească).

Cum spuneam, Matrix nu mai e ce-a fost. "Glonţul timpului", care odinioară te făcea să te gîndeşti "uite, dom’le, timpul chiar nu există, glonţul e atît de rapid încît aproape că stă pe loc", la fel cum mîncarea foarte fierbinte e ca şi rece, acest glonţ s-a banalizat. Zborurile prin aer, la fel. Unde mai pui că Neo ajunge acum să zboare prin nori ca Superman - semn că şi-a pecetluit intrarea în familia bărbaţilor fantastici - Superman, Batman ş.a.m.d. O intrare în eternitate, în "bestiarul" iconic al produselor de consum. La fel cu Agentul Smith care în ...Reloaded se multiplică, fraţii Wachowski au greşit poate atacînd o trilogie.

Dar să nu ne grăbim. Să aşteptăm partea a treia, The Matrix Revolutions, cînd ni se promit oareşce lămuriri. De altfel, ...Reloaded nu se termină cu to be continued, ci cu to be concluded. Cel mai frumos lucru din film rămîn uşile care se deschid în altceva.

Fişa tehnică:

Matrix reîncărcat / The Matrix Reloaded - 2003, 138 minute,
scenariul şi regia Andy şi Larry Wachowski,
imaginea Bill Pope, scenografia Owen Paterson, montajul Zach Staenberg, efecte vizuale John Gaeta, muzica Don Davis.
cu: Keanu Reeves, Laurence Fishburne, Carrie-Anne Moss, Hugo Weaving, Jada Pinkett Smith, Gloria Foster, Monica Bellucci
Regia: Larry&Andy Wachowski Cu: Keanu Reeves, Laurence Fishburne, Carrie-Anne Moss, Hugo Weaving

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus