Noul film al francezului Christophe Gans, un cinefil deghizat în cineast şi considerat deja o instituţie în sine, în ciuda faptului că se află la abia al treilea opus, după exemplarele Crying Freeman (1995) şi Le pacte des loups (2001).
Silent Hill este un oraş fantomă - legenda spune că incendiul izbucnit în '74 continuă să mistuie în măruntaiele muntelui, iar străzile pustii sunt acoperite de funinginea ce continuă să cadă, molcom şi implacabil. Nu-i tocmai locul potrivit să-ţi pierzi fetiţa de 10 ani (Radha Mitchell porneşte singură într-o călătorie fără întoarcere şi nimic din lumea asta n-a pregătit-o pentru ce va afla aici - şi nici pe voi) şi nu-i tocmai momentul să puneţi întrebări apropo de creaturile incandescente, de supravieţuitorii baricadaţi în biserică sau de soţul eroinei (Sean Bean) care pare s-o caute, la rându-i, exact în locul în care se află... sau nu? Cineva spunea că un film care trebuie să-ţi provoace senzaţii mai mult sau mai puţin primare nu trebuie să-ţi răspundă şi la întrebări - păcatul major al acestui Silent Hill (pe lângă faptul că e prea aglomerat, prea zgomotos şi prea agresiv) e că încearcă să şi explice ce şi cum, lucru care unui David Lynch, de exemplu, nici nu i-ar fi trecut prin cap.
Silent Hill (că tot am pomenit de Lynch) e genul acela de coşmar intens, visceral şi apocaliptic, care te face să te gândeşti simultan la Cernobîl, Francis Bacon, H.R. Giger şi Gerald Scarfe - dar o faci involuntar, în puţinele momente în care spectacolul (biblic, grotesc, infernal, sângeros şi cumplit de cinematic) îţi permite. Când coşmarul se încheie (poetic şi nesperat de trist), ai şansa să notezi cum se cuvine scenografia (Carol Spier, colaboratoarea lui Cronenberg), imaginea (Dan Laustsen, amic cu Gans), muzica (Jeff Danna, frate cu Michael) şi diferitele "monstruozităţi" (marca Patrick Tatoupolulos), toate de 10. Ca şi regia.
Silent Hill este adaptarea fidelă a jocului cult cu acelaşi nume - mi se pare că am uitat cumva să menţionez acest amănunt esenţial... Ergo, nu ştiu dacă să mă înspăimânt sau să aplaud.