Mama mea, care are 70 de ani, se uită cu religiozitate la serialul Tînăr şi neliniştit şi se gîndeşte cu groază ca o să moară fără să afle cum se termină. Poate că la fani ca ea s-au gîndit cei de la MediaPro Pictures cînd au realizat Lacrimi de iubire - filmul, adică primul "spin-off" românesc, adică filmul încheie acţiunea telenovelei.
Principala remarcă pe care o poţi avea vizavi de film este că e bizar să amesteci genurile. Telenovela e o specie care se consumă de un tip special de spectatori - de gospodine, de pensionare - de femei care n-au vreme de cinematograf, nu?, şi care se uită la serial în timp ce gătesc sau ronţăie grisine. De ce ar merge ele la cinematograf pentru un lungmetraj? Ar merge ele la cinematograf ca să-i vadă pe Alexandra şi pe Andrei sărutîndu-se în ploaie, făcînd amor pe blăniţa din faţa căminului pentru ca la final să descifreze conflictul care îi despărţise şi să rămînă împreună? Oricum bănuiau că se termină bine. Regizorul din Republica Moldova Iura Luncaşu - care astfel debutează în lungmetraj - mărturiseşte că, spre deosebire de telenovelă, un film pe peliculă presupune alt regim de lucru şi mult mai multă atenţie pentru actori, cadre, atmosferă etc. Însă filmul de faţă nu diferă de telenovelă. Aceleaşi situaţii rigide cînd nu sunt ridicole (vezi fantoma care nu e fantomă), aceleaşi reacţii teatrale, aceeaşi muzică dramatică (prea multă muzică oricum), acelaşi joc cînd gros cînd suav al actorilor, nepotrivit peste ridicolul scenariului.
Pe de altă parte: filmul nu poate fi înţeles de cineva care n-a văzut telenovela. Norocul meu e că l-am văzut cu o prietenă pe care, la fiecare două minute, o întrebam ca un copil: "Da' cine e Varlam?", "Andrei şi Alexandra au fost iubiţi?", "Cine e Sonia? Cine e Maia?". Deci, lungmetrajul se adresează clar unui public-ţintă. Care public-ţintă, cum am spus, e greu de crezut că o să fie disponibil să se deranjeze să meargă la cinema.
N-are rost să insistăm pe argumentaţie ca să convingem pe cineva că Lacrimi de iubire - filmul nu e un lungmetraj de ficţiune, ci tot o telenovelă, doar că pe alt suport. La o adică, nici n-avem de ce să ne scandalizăm din moment ce nu e o întreprindere făcută din bani publici. O remarcă totuşi: filmul, ca şi conferinţa de presă care a urmat vizionării de presă, a dat impresia unei alte realităţi absolut paralele cu ceea ce înseamnă film cu adevărat. Ba, un jurnalist chiar a mărturisit că a fost impresionat de film pînă la lacrimi.
Lacrimi de iubire - filmul
regia Iura Luncaşu,
scenariul Eugen Patriche,
cu: Dan Bordeianu, Adela Popescu, Alexandru Papadopol, Bebe Cotimanis.