Sîmbătă seară a avut loc la Varşovia cea de-a 19-a ediţie a decernării Premiilor Academiei Europene de Film. Corneliu Porumboiu, nominalizat la categoria Cel mai bun scenarist, pentru A fost sau n-a fost? (scenariu publicat în format electronic de Editura LiterNet), a fost învins de germanul Florian Henckel von Donnersmarck, membrii EFA considerînd povestea acestuia despre un agent al STASI din Das Leben der Anderen / Vieţile celorlalţi mai interesantă chiar şi decît cea din Volver. Filmul german a fost de altfel desemnat şi Cel mai bun film european al anului 2006. Premiile s-au împărţit însă cît de cît echitabil între cei doi favoriţi. Filmul german a mai primit Premiul de interpretare masculină, pentru Ulrich Mühe, în vreme ce Volver a fost recompensat - în strigătele ziariştilor spanioli - pentru cel mai bun regizor (Pedro Almodóvar), cea mai bună actriţă (Penélope Cruz), cea mai bună imagine ex-aequo (José Luis Alcaine), cea mai bună muzică (Alberto Iglesias), precum şi cu The People's Choice Award (votul publicului). Numai de-ar fi mulţumit Almodóvar, care şi la Cannes a ratat premiul cel mare...
Ceremonia găzduită de complexul EXPO XXI mi s-a părut mai bine organizată decît cea de anul trecut, de la Berlin, regia spectacolului a fost mult mai sobră şi mai eficientă, deşi microfoanele au făcut nazuri, iar la un moment dat a răsunat o bufnitură puternică dinspre orchestră. Seara a fost agreabilă şi mulţumită prezentatorilor Sophie Marceau - adoptată de Polonia şi de limba poloneză graţie mariajului cu cineastul Andrzej Zulawski, şi Maciej Stuhr, fiul marelui actor Jerzy Stuhr, el însuşi actor (a debutat la 12 ani în Decalogul lui Kieslowski).
Pentru Roman Polanski, primul premiu, la Varşovia, a fost luat într-un festival de teatru sovietic
Ceremonia de la Varşovia n-a fost numai un prilej pentru oficialii polonezi de a reaminti apartenenţa ţării lor la Europa, dar şi o ocazie pentru EFA de a onora contribuţia cineaştilor polonezi la cinematografia europeană şi mondială. Venerabilul Andrzej Wajda (despre care am aflat că pregăteşte un film despre masacrul de la Katyn) a fost şi el prezent, memoria lui Krzysztof Kieslowski a fost onorată printr-un film de montaj (cineastul a fost premiat la prima ediţie a premiilor EFA, în 1988) iar Roman Polanski a primit Premiul pentru întreaga activitate. "Varşovia mi-a adus numai lucruri bune", a spus cineastul cînd a găsit un microfon eficient la actorul Thomas Kretschmann. "Aici am luat la 14 ani primul premiu, ca actor, într-un festival de teatru sovietic. Tot de-aici m-a sunat Wajda cînd mi-a dat primul meu rol într-un film, iar tot aici am venit să montez o piesă de teatru pe vremea Solidarităţii."
Penélope Cruz a fost în pragul unei crize de plîns
Cel mai pătimaş speech a venit însă din partea Penélopei Cruz, care aproape a pufnit în plîns mulţumindu-i lui Almodóvar că i-a schimbat cariera şi viaţa, precizînd că filmele europene combină talentul cu libertatea. Cu grijă să nu se împiedice în trena ei galbenă, actriţa s-a refugiat în braţele actorului şi regizorului Sergio Castellitto, şi doar cînd s-a aşezat la masă a putut plînge în voie. Poate mai impresionant a fost producătorul britanic Jeremy Thomas (datorită căruia s-au făcut Ultimul împărat, The Dreamers sau Crash), care a mărturisit, emoţionat, dar asumat, că nu există nimic mai bun decît cinematograful. Andrzej Zulawski, venit pe scenă pentru a înmîna Premiul pentru cel mai bun film european, a refuzat să subscrie textului dat de organizatori, care era o parafrază a unui vers din imnul naţional polonez - "Polonia nu a murit încă". Cineastul a avut o problemă cu acest "încă".
Cît priveşte cinematograful est-european, în afară de faptul că ceremonia s-a desfăşurat la Varşovia, el n-a fost remarcat decît prin două premii care au plecat şi mai la est de Varşovia. Coproducţia franco-georgiană 13 Tzameti de Gela Babluani a fost desemnată cel mai bun debut al anului, iar Before Dawn de Bálint Kenyeres (Ungaria), care a fost premiat anul trecut şi în România, la Anonimul, a fost desemnat cel mai bun scurtmetraj.
Premiile Academiei Europene de Film (instituţie prezidată de Wim Wenders) sunt o modalitate de a impulsiona cinematograful european şi de a-i da mai mult suflu mai ales în competiţia lui inegală cu molohul american. Glamorul nu lipseşte însă, deşi nu găseşti atîtea vedete pe metru pătrat ca la Oscaruri. Pentru ediţia aniversară, a 20-a, Premiile EFA se vor reîntoarce la matcă, adică la Berlin.