Dana Borşan şi Integrala Concertelor pentru pian de Mozart

În ultima lună a anului 2006 a avut loc un eveniment muzical deosebit pentru zona estică a Europei - lansarea la Bucureşti a Integralei Concertelor pentru pian mozartiene realizată de Dana Borşan împreună cu Orchestra de Cameră Radio. Deşi înregistrările au fost efectuate la intervale diferite de timp, deşi dirijorii colaboratori au fost nu mai puţin de şapte (Horia Andreescu, Vlad Conta, I. Ionescu-Galaţi, Ervin Acel, Milen Nacev, Cristoph Adt, Dejan Savic), Integrala dovedeşte o admirabilă unitate de concepţie, acest fapt datorându-i-se pe de-a-ntregul Danei Borşan.

Îi sfătuiesc pe cei ce cumpără mapa cu discuri (opt la număr) să-şi acorde o zi liberă şi să asculte fără întrerupere toate concertele, unul după altul. Numai aşa vor constata două lucruri.

Primul, că Daniel Barenboim are dreptate atunci când spune că fiecare mare compozitor atinge un vârf al creaţiei ce-l califică în mod aparte. Pentru Beethoven acesta ar fi reprezentat de cvartetele de coarde, pentru Mozart - de opere şi de concertele de pian. Lumea concertelor de pian mozartiene pare un univers fără limite, oricine pătrunde aici îşi regăseşte puritatea şi bogăţia trăirilor de care nici nu-şi mai amintea când le pierduse. În concertele de pian, Mozart e asemenea lui Iisus: nimic nu-i este străin, nici omenescul, nici transcendenţa.

Al doilea: dezvăluirea cu generozitate a tuturor acelor frumuseţi şi mistere ale concertelor de pian - ochilor minţii celui ce ascultă pe deplin concentrat - i se datorează unei artiste geniale, Dana Borşan.

Procedaţi, vă rog, aşa cum vă povăţuiesc eu: nu ascultaţi CD-urile în maşină, cât vă deplasaţi de la o treabă la alta, nu puneţi azi un concert şi mâine altul, nu veţi înţelege nimic din ele astfel. Refugiaţi-vă în camera dumneavoastră, uitaţi de grijile curente şi lăsaţi-vă în voia muzicii fără sfârşit. O emoţie binevoitoare vă va cuprinde sufletul şi vă veţi reaminti ce înseamnă să te bucuri. Nu exagerez nici o iotă, nu sunt sentimental de felul meu. Vă sugerez modul în care puteţi trece dintr-o realitate în alta ascultând muzică, intrând în fluxul ei energetic şi lăsându-vă purtaţi ca de apa unui fluviu. Nu vă închipuiţi că e vorba de metafore gratuite, mai întâi încercaţi!

Dana Borşan este o mare artistă, cea mai strălucită pianistă apărută vreodată pe meleagurile româneşti. Alegerea concertelor de Mozart, pe care le-a cântat şi le-a înregistrat pe parcursul a cinci ani, este una de suflet. Are o afinitate puţin obişnuită pentru muzica lui Mozart. Şi marele dar de a scoate din clapele pianului cel mai bogat şi colorat buchet de voci şi caractere, de la basul intrigant sau baritonul isteţ şi încrezător în puterile sale, la soprana ce-şi mărturiseşte, inocent, prima dragoste ori la tenorul ce simte şi deplânge trecerea fulgerătoare a vieţii. Cu o fineţe a înţelegerii şi a redării susţinută de mijloacele pianistice extraordinare pe care, din fericire, le posedă. În România zilelor noastre, nimeni n-ar fi avut puterea de a duce la capăt uriaşa frescă a sentimentelor omeneşti strânse de Mozart în muzica concertelor de pian.

Dana Borşan descoperă în conştiinţa sa ecouri profunde ale trăirilor mozartiene. Descriind cele mai gingaşe sentimente sau cele mai intense pasiuni ale marelui compozitor, îşi dezvăluie cu acest prilej întreaga-i frumuseţe sufletească. Căci numai cine o are e în stare s-o întruchipeze pentru alţii; bogăţia interioară nu poate fi mimată, nu-i aşa? De aceea cântul Danei Borşan este atât de viu, de natural şi de emoţionant, ajutându-ne să ne depăşim barierele înţelegerii proprii.

Fireşte, inocenţa, naturaleţea, culoarea, căldura nu sunt pure şi simple calităţi pe care interpreta le pune în sunet automat, o dată cu apăsarea degetelor pe clape. Ele nu apar decât ca rod al unei îndelungate meditaţii. Recompunerea savantă a elanului vital şi a spontaneităţii sentimentelor, ce caracterizează mai presus ca orice muzica lui Mozart, şi apoi disimularea acestui laborios efort în spatele unei aparente simplităţi - este marele merit al Danei Borşan şi argumentul cel mai trainic al autenticităţii artei sale.

Ascultă, în format mp3, Concertul pentru pian şi orchestră în sol major, K 453.