Nu e vorba că lui Daniel Goace nu i-a plăcut filmul (cel puţin aşa se înţelege din acest text fuşărit şi neargumentat), ci de faptul că textul e şi în intenţie, şi mai ales în stil ("... în regia lui Cristian Nemescu, care a murit") de-a dreptul amoral. Daniel Goace declară că ştie filmul de astă-vară. De ce nu a scris atunci? Oare pentru că cineastul nu se mai poate apăra acum? E nedrept că Academia Caţavencu nu taxează atîtea filme româneşti într-adevăr jenante (cînd nu atacă, la fel de neargumentat, filme valoroase cum e Moartea domnului Lăzărescu) şi ia în băşcălie acest film (deloc slab), numai pentru că, probabil, i s-a acrit de ecourile pe care le-au avut filmele lui Cristian Nemescu după moartea sa.
Totuşi, care să fi fost motivele pentru care Daniel Goace a simţit nevoia să scrie textul? Cristian Nemescu şi Andrei Toncu au murit acum cinci luni din pricina unui dement, cînd se întorceau de la montajul primului lor lungmetraj. Nu se drogau, nu s-au sinucis, n-a fost vina lor. E OK să nu-ţi placă filmele lor, nimeni nu spune să le lauzi pentru că autorii au murit tragic, dar un minim respect măcar faţă de familiile lor ar fi trebuit să fie primul lucru la care să se gîndească revista înainte de publica o cronică tardivă şi nejustificată, care aruncă în derizoriu şi munca celor doi tineri, şi moartea lor. Cui îi foloseşte acest text? Doarme Daniel Goace mai liniştit că şi-a făcut datoria profesională? Dacă răspunsul e da, atunci e grav, înseamnă că başcălia ucide omenia.
