Un anume factor stilistic over the top - Déjà Vu

Ce se poate zice de Déjà Vu? Că e primul proiect filmat în New Orleans după uraganul Katrina. Că e Déjà Vu, nu Vertigo, ci vertij!

Un agent ATF (biroul de arme, tutun şi alcool, la a cărui trinitate de job description s-a adăugat cea de mînuitor de exploziv), anchetează un atac terorist, cu ajutorul unui dispozitiv atît de hi-tech încît nici unul din realizatori nu ştie ce-i cu el. Agentul, adică Denzel, se întoarce în timp pentru a preveni atacul şi a-l prinde pe făptaş înainte de a-l comite, dar se îndrăgosteşte de frumoasa victimă care intră în ecuaţie. Bla Bla. Am citit că domnul Marsilii se chinuia să scrie scenariul încă din 1997, l-o fi năucit paradoxul temporal! Oricum filmul dislocă lobul temporal, o tempora, o mori! Dacă era alt regizor, alde Michael Bay, Turteltaubi sau substituţi de Luci Bessoni i-aş fi dat re:but, dar aşa conţine un anume factor stilistic over the top şi o mega-urmărire în prezent şi viitor simultan, care salvează totul de la o aberaţie totală.

E o clasică producţie Jerry Bruckheimer, dar şi aici e o totală diferenţă, fiindcă Tony Scott e singurul regizor care are stil şi panaş pentru a ridica o asemenea producţie J.B. (v. National Treasure sau Bay-uri şi prozeliţii lor, excepţie un Fuqua - King Arthur şi un Ridley Scott - Black Hawk Down), la un nivel la care ridicolul devine sublim şi raţiunea sublimată ejaculează viguros. Iar Tony Scott îşi datorează practic cariera antreprizei Bruckheimer (şi răposatului Don Simpson), pentru care a făcut cinci filme, cele mai comerciale şi totodată cele mai de succes (Top Gun, Beverly Hills Cop 2, Days of Thunder, Crimson Tide, Enemy of the State).

Totodată ultimele trei opus-uri Scott au fost dark, adulte şi eşecuri de public, deci fiasco-uri financiare. Adică omul are nevoie de un hit! Nota bene, e primul lui film cu rating PG 13 de la Days of Thunder încoace (da, ştiu, scrie şi la trivia pe imdb). Din păcate mumbo jumbo-ul e total, o lipsă totală de raţionament la capitolul paradox temporal, plus finalul concesie de test previews (ce facem, auzi aşa câştigăm 20 de milioane şi aşa pierdem). Deci, cel mai prost Tony Scott de la actul trei din The Fan încoace, dar Denzel e OK, chiar mai funny de cînd s-a destins în Inside Man, nou venita Patton e sexy, Caviezel e bad guy şi e refreshing să-l vezi pe Jesus şi pe Contele de Monte Cristo pe post de uber-psycho-mastermind. Val Kilmer în schimb e gras ca o balenă şi degeaba.

Dar, în perioada post 9/11, glumiţe de genul ăsta cu explozii de feribot şi sute de vieţi omeneşti pierdute pentru un soi de whirpool (dar nu vîrtejul, ci maşina de spălat cu acelaşi nume), sunt nu numai gratuite, ci cam de prost gust. Scuza lor, "e entertaining". Am înţeles, să trăiţi. Dar de la Scott aşteptam un entertainment mai subversiv şi mai adult. Mumbo jumbo, OK, dar nu coco jumbo.


Déjà Vu, SUA 2006.
Regia: Tony Scott
Scenariul: Terry Rossio, Bill Marsilii,
Imaginea: Paul Cameron,
Cu: Denzel Washington, Paula Patton, Jim Caviezel, Val Kilmer, Adam Goldberg,
Durata: 128 min.