Un Déjà Vu deloc familiar

Dacă nu l-aţi citit pe scriitorul de umor Terry Pratchett, poate nu sînteţi familiari cu conceptul de "craci ai pantalonilor timpului", aşa că vă spun eu: cînd te întorci în timp, momentul pe care-l modifici e cam la şliţul pantalonilor şi, în funcţie de ce faci, o iei fie pe un crac, fie pe celălalt. Există mai multe viitoruri, şi noi îl alegem prin actele noastre pe cel în care vom fi. Eu am ales joi seară să văd ultima colaborare dintre producătorul Jerry Bruckheimer şi regizorul Tony Scott, care, fără a ignora problemele de logică inerente unui film despre călătorii în timp, nici nu zăbovesc prea mult asupra lor şi reuşesc să îţi ofere suficient dinamism, astfel încît abia după ce ieşi din sală realizezi cît de elegant le rezolvă.

Déjà Vu / Dincolo de trecut începe literalmente exploziv, à la Bruckheimer: un feribot din New Orleans-ul post-Katrina, cu vreo cinci sute de marinari, civili, copii de marinari şi civili la bord, este aruncat în aer şi se duce pe apa Mississippi-ului. În scenă intră agentul ATF Doug Carlin (Denzel Washington), un adevărat Sherlock Holmes al Sudului, care, doar pe baza gustului unei creole foarte frumoase (şi foarte moarte) descoperite cu cîteva minute înainte de explozie, pune semnul "egal" între ucigaşul femeii şi autorul atentatului. La doar cîteva ore apare şi FBI-ul cu un fel de Google Earth, dar mult mai cool: pe bazele unei fizici pe care e mai bine să n-o cercetezi prea mult, investigatorii pot vedea, în detaliu (pe alocuri prea voyeurist, dar deh, e Scott!), ce se întîmpla cu fix patru zile şi şase ore în trecut, oriunde vrea muşchii lor, pe o rază restrînsă în jurul jucăriei. Prilej pentru Denzel să o urmărească pe frumoasa moartă cînd încă era vie şi, normal, să se îndrăgostească lulea.

Curînd devine evident că poţi şi interveni în trecut, alterîndu-l. Aici intervine eterna dilemă: dacă ai putea împiedica un dezastru, ai risca orice pentru a o face? Răspunsul eroului principal e că da, şi aşa era singur, iar moarta era frumoasă, deci de ce n-ar încerca să se întoarcă în trecut? Plus că aşa îi ia puţin în băşcălie şi pe oficialii americani care au lăsat ca tragedia Katrina să se întîmple...

Aa, şi era să uit: graţie unei mini-maşini a timpului portabile, se ajunge - în (ha-ha) doi timpi şi mai multe mişcări de volan - la o urmărire în spaţiu-timp care dă peste cap genul, dar despre care nu vă spun mai multe pentru că e musai s-o vedeţi personal.

Pînă ce fizica o să ne lămurească mai bine, rămîn cu vorba filozofului anonim: "Pot călători în timp şi chiar o fac, cu incredibila viteză de o secundă pe secundă". Una peste alta, Déjà Vu reprezintă 7.680 de secunde care au părut să treacă la viteză mult mai mare.