Există 18 răspunsuri, acum toate într-un singur film: Paris, je t'aime. Un film în scheciuri, cum nu prea se mai fac (erau în vogă prin anii '60), şi care adună cîţiva dintre cei mai interesanţi cineaşti actuali: Fraţii Coen, Wes Craven, Alfonso Cuaron, Alexander Payne, Gus Van Sant, Walter Salles etc. Anul trecut a mai fost lansat un film în scheciuri - All the Invisible Children -, dar acela nu avea decît, practic, două "nume mari" pe generic: Emir Kusturica şi John Woo. Nu ştiu cum a mers, bănuiesc că foarte prost, aşa că nu pot decît să sper ca filmul despre Paris să aibă mai mult noroc decît cel despre copii.
Ar fi şi foarte meritat. Spre deosebire de celălalt (o comandă UNICEF de care unii s-au achitat mai bine, alţii mai puţin), Paris, je t'aime este destul de reuşit cap-coadă. E surprinzător chiar şi atunci cînd imaginile Parisului, văzute de doi turişti americani, sînt aproape de caricatură sau de carte poştală - ca în scheciurile (cele mai amuzante din tot filmul) semnate de Fraţii Coen (turistul fiind Steve Buscemi) şi Alexander Payne. Alteori, e surprinzător pentru că nu te-ai aştepta - totuşi - ca veteranul Wes Craven (maestrul "horror"-ului) să vină cu o dulce poveste romantică vegheată de spiritul lui Oscar Wilde - chit că, pentru conformitate, plasată în cimitir. Sau ca Gerard Depardieu (chiar el, Imensul Actor Francez!) să propună o cină galantă şi tomnatică apelînd la Gena Rowlands şi Ben Gazzara (actorii-fetiş ai lui John Cassavetes). Sau ca unul din cele mai bune scheciuri (primul) să fie semnat de un tînăr cineast necunoscut (în afara Franţei), Bruno Podalydes, ca Elijah Wood ("dl Frodo") să moară în cel mai sîngeros scheci al filmului (regizat de canadianul Vincenzo Natali) sau că, în fine, Alfonso Cuaron să prindă atît de bine esenţa unui anume "parizianism" ca în discuţia dintre Ludivine Sagnier şi Nick Nolte...
Paris, je t'aime are toate ingredientele ca să fie gustat de publicul acela grăbit care frecventează mall-urile (mai multe poveşti, mai multe staruri, mai multe stiluri), după cum are tot ce-i trebuie (panaş, pedigree...) ca să fie prizat de cinefili.