Anger Management, titlul original al filmului, este numele unui soi de terapie practicată în Statele Unite, al cărei scop e să îl înveţe pe om să-şi controleze nervii. Şi, aşa cum ne arată filmul, şi să-l facă să-şi exteriorizeze furia. Personajul interpretat de Adam Sandler nu-şi prea exteriorizează la începutul filmului nimic. Nici nu se enervează cînd ar trebui, nici nu îşi înfruntă şeful care îl calcă mărunt în picioare, nici nu are curaj să-şi sărute iubita în locuri publice. Filmul e pe undeva fratele comic al lui The Game (realizat de David Fincher), unde întreaga poveste prin care trecea eroul era o farsă pusă la cale de fratele său, cu ocazia zilei de naştere, pentru a-i aduce aminte de nişte adevăruri pe care le pierduse pe drum. Astfel, acuzat că a agresat o stewardesă (pentru că a atins-o, scurtă înţepătură la isteria emancipării femeii), eroul e obligat să urmeze nişte şedinţe de management al mîniei cu un terapeut - Jack Nicholson - cu bizare licăriri malefice în ochi. În curînd, eroul cade din rău în mai rău şi se pricopseşte cu terapeutul pe cap 24 de ore din 24, ceea ce îi dă omului viaţa peste cap, pentru că terapeutul, de a cărui bună-credinţă ba se îndoieşte, ba nu, pare decis să îi dinamiteze toate relaţiile şi toate obişnuinţele.
Filmul nu e deosebit de amuzant, dar scoate la iveală din cînd în cînd persoane cunoscute, pe care nu ne-am fi aşteptat să le găsim tocmai la o oră după ce s-a stins lumina. Woody Harrelson apare ca travestit care se dă neamţ şi îşi ţuguie buzele, Heather Graham e o nevrotică speriată că e prea grasă, John C. Reilly e budist, John Turturro - coleric, iar în secvenţa finală apare însuşi fostul primar al New Yorkului, Rudolf Giuliani. De altfel, aluziile la 11 septembrie nu lipsesc, filmul oscilînd între ironizarea respectuoasă a temerilor post-"evenimente" şi rememberul la fel de respectuos.
Deşi de la început şi pînă la jumătate nu reuşeşti să te lămureşti ce vrea filmul de la tine, cu ce se mănîncă metoda terapeutului şi la ce bun toate, curios, reuşeşti să termini proiecţia într-o stare de bună dispoziţie acceptabilă (după posibilităţile fiecăruia). Însă, spre deosebire de o altă comedie de vacanţă care se află pe ecrane, Cum să scapi de un tip în zece zile!, Al naibii tratament! nu are nici un scenariu la fel de strîns legat şi nici dialoguri la fel de zbanghii. Iar pe alocuri şi Jack Nicholson pare să se clatine în propria-i imagine, situîndu-se destul de departe de posibilităţile sale comice, desfăşurate cu metodă în As good as it gets.
Regia: Peter Segal Cu: Jack Nicholson, Adam Sandler, Marisa Tomei
