Comentarii:
În afară de câteva poante mişto (Nicholson şi Sandler cântând la unison "I Feel Pretty", alta nu-mi vine în minte, dar există), Al naibii tratament! te calcă pe nervi! Probabil că regizorul Peter Segal (Nutty Proffesor 2) miza întocmai pe faptul că la cinema, trebuie să-ţi stăpâneşti nervii, ca să nu te dea afară din sală (la noi, oricum, nu-i cazul, oricine permiţându-şi să comenteze/vorbească/înjure cum poate mai bine), deci chiar avem un exemplu de "anger management".
Se face că un tip, care pare de altfel cât se poate de calm, se ia la vorbă cu o stewardesă (sau "asistentă de zbor", cum o fi!) care-i spune cu insistenţă să nu ridice tonul, deşi el nu-l ridică, pe urmă croieşte un baston în nasul unei chelneriţe, dar numai din greşeală, pentru că un orb îl snopea în bătaie cu el, aşa că e condamnat să petreacă 30 de zile sub supravegherea strictă a unui doctor sărit de pe fix. Doctorul doarme în pat gol puşcă împreună cu el, îl pune să-i gătească micul dejun, îl pune să-şi scoată hainele, să angajeze un homo care să-i facă avansuri, să se culce cu o tipă cu o fustă cât palma ş.a.m.d., şi toată lumea chiar crede că bietul om a luat-o razna.
Spuneţi-mi şi voi dacă nu trebuie să-ţi controlezi nervii la astea! Dacă nu era Jack Nicholson, care face toţi banii (ba chiar o ia pe calea lui De Niro, cântând "I Feel Pretty" şi bocindu-şi mama - mai are puţin şi ajunge în Naşu' la psihiatru, sau, cine ştie... "Psihiatrul la naş"!), trebuia să-l înghiţim pe Adam Sandler, actorul lu' peşte, care e la fel de expresiv ca o babă anchilozată. Surprinzător, ceilalţi fac toată treaba în locul lui: John Turturro, Louis Guzman, Regis Philbyn (!!!) şi Woody Harrelson, pur şi simplu mortal în rol de travestit (Marisa Tomei, în schimb, e din ce în ce mai non-amuzantă).
În rest, GOOS-FRA-BA!!!