Gangsterul este o ficţiune pitorească şi cît se poate de reală. El locuieşte la suprafaţa adîncă a unor pelicule precum Pulp Fiction, Once Upon a Time in America, The Godfather, Reservoir Dogs şi aşa mai departe. Spre deosebire de grupurile de rimă organizată, pline de domnişoare sensibile şi degrabă vărsătoare de versuri nevinovate, grupurile de crimă organizată preferă să tranşeze problemele cu sînge cald şi săbii tăioase.
Piesa pe care am văzut-o sîmbătă, Mojo, este o poveste cu gangsteri. Totul se petrece într-un club, al cărui patron este un homosexual bătrîn, Ezra, care poartă pantaloni mulaţi. Ezra este un fel de Godot: auzi de el, dar nu-l vezi. Nici măcar tranşat. Să tranşezi un gangster bătrîn, cu pantaloni mulaţi, şi să-l depui frumos în două tomberoane e ceva normal. Nu e plăcut, nici foarte igienic nu e, dar lucrurile astea se întîmplă.
Baby este fiul lui Ezra, fiindcă şi homosexualii, în momentele lor de rătăcire, pot face copii. Baby este bine făcut, are o sabie galbenă şi cu sabia asta îl va tranşa, spre finalul piesei, pe Sam Rose (un alt Godot al piesei). Liniştea fragilă a clubului - spartă de momentele în care Baby îl tot strînge de c*aie pe rotofeiul Skinny - se duce definitiv dracului atunci cînd Mickey intră în scenă şi anunţă că Ezra a mierlit-o. "Ce noapte, în p*la mea!", exclamă unul dintre ei şi, într-adevăr, avem de-a face cu o noapte interesantă. Scena în care Baby află că taică-su e mort are o găselniţă regizorală care mi-a plăcut mult: Potts, Sweets, Mickey şi Skinny tocmai primiseră în dar, de la Baby, cîte un măr glazurat, pe băţ, şi beţele cu mere glazurate în vîrf par a fi nişte lumînări în mîinile acestor gangsteri trişti, cu mult umor. De mare rîs este (şi) faza în care Baby îi spune lui Skinny: "Pupă-mă-n cur, Skinny!", dar Skinny ezită, aşa că Potts simte nevoia să completeze: "Pupă-l în p*la mea în cur!".
Piesa este o dramă veselă, cu un limbaj multicolor, care conţine toate cuvintele dificile ale limbii române, însă umorul face ca vulgaritatea să nu fie deranjată. Actorii joacă foarte bine, cu un plus pentru Bogdan Talaşman (Skinny) şi Vitalie Bantaş (Baby). Deci, se poate!
Teatrul Foarte Mic
Mojo. O poveste cu gangsteri, de Jez Butterworth;
regia: Radu Dragomirescu;
scenografia: Viaceslav Vutcariov;
cu: Vitalie Bantaş (Baby), Radu Zetu (Potts), Bogdan Talaşman (Skinny), Constantin Lupescu (Mickey), Costel Bojog (Silver Johnny).