The Last Samurai: Ultimul Samurai American

1876. Un căpitan cu sechele din armata americană pleacă în Japonia pentru a antrena trupele împăratului. Aici învaţă ce este onoarea, redescoperă sensurile vieţii şi devine... ultimul samurai.

Tom Cruise îşi alege cu scrupulozitate filmele în care joacă, mai ales când îşi produce el însuşi proiectele care îl interesează. No more Top Gun sau Cocktail. De câţiva ani, de când a avut parte de Kubrick, nu a mai lucrat decât cu Brian De Palma, Steven Spielberg, John Woo şi Cameron Crowe. Fie Jerry Maguire, fie Ethan Hunt, Cruise este FILMUL în care apare, fiind conştient de faptul că el îl vinde. Numele său apare la fel de mare precum titlul filmului, Ultimul samurai e Tom Cruise, la fel cum Tom Cruise este Ultimul Samurai. Spectatorii care se înghesuie să-l vadă pe Cruise sunt mai mulţi decât cei care ar vedea un film cu samurai cu X, Y sau Z. Regizorul stă cuminte în spate, pentru că nu e un film de Kubrick, ci un film de Edward Zwick. Zwick nu e Ridley Scott, nu e Kubrick şi nici Brian de Palma. Zwick este un model de regizor (şi producător) exemplar în Hollywood, dar mai puţin auteur respectat precum regizorii menţionaţi anterior. Cu toate astea e specialist în filme epice sau romantice (Glory, Legends of the Fall, Courage Under Fire, The Siege), preţuite de public şi Academia AMPAS. Şi Zwick, alături de Cruise, a creat o poveste eroică, epică, de modă veche, cu un touch asiatic, miros de praf de puşcă, cavalcade sinucigaşe şi săbii însângerate. E un fel de Gladiator cu săbii de samurai, coincidenţă, story-ul e scris de John Logan care a comis şi Colloseum-ul. Cu muzică epică de Hans Zimmer, filmat în Japonia şi Noua Zeelandă de John Toll, colaboratorul nelipsit al lui Zwick. Din distribuţie se distinge niponul Ken Watanabe, care are o viitoare carieră de succes în Hollywood. Filmul a avut 4 nominalizări la Oscar, no win.

Ultimul samurai putea fi şi Bruce Willis, şi Mel Gibson, şi Russell Crowe, dar putea fi doar un mare star hollywoodian, care să ţină pe umerii lui acest proiect costisitor şi chiar riscant. Da, samuraii, artele marţiale şi alte chestii orientale sunt din nou în vogă acum... dacă Hollywood-ul i-a importat pe Jet Li, Chow Yun Fat, Michelle Yoh, Ang Li sau John Woo şi a dat bani pentru Crouching Tiger, Hidden Dragon, dacă Tarantino poate să-l omoare pe Bill în două volume, daca Zhang Yimou face Hero, Takeshi Kitano reface Zatoichi, totuşi bătăliile originale poartă marca japoneză, s-au purtat în Ran şi Kagemusha, cavalcadele amintesc mereu de Cei şapte samurai, cuvântul seppuku l-am învăţat din Harakiri, iar ultimul samurai rămâne pentru cei mai bătrâni Toshiro Mifune...

Dar lecţia de morală hollywoodiană e clasică, eroul e Cruise şi el este cel care dă lecţii japonezilor la ei acasă, nu ştiu ce impact şi cum ar fi privit filmul în Japonia pentru că el e un fel de Rambo în armură. Mi-aduce aminte de replica oyabunului din Black Rain (Ridley Scott, 1989), care-i spune gaijinului Michael Douglas: "voi ne-aţi adus ploaia neagră", adică Hiroshima, Nakasaki. Hollywood-ul îi răspunde din mileniul trei: Acum ne-am revanşat, v-am dat înapoi ultimul samurai, vreţi nu vreţi, el e Tom Cruise pentru că-l ştie o lume întreagă. Şi fetele oftează printre buze în timp ce prietenii lor stau la coadă la bilete, "dragă, e cu sânge, cu Japonia şi alte alea, dar e Tom Cruise, nu, nu mai e cu Nicole, parcă e mai sexy decât Russell Crowe..."