România Liberă / iunie 2003
Sabrina
Chiar dacă cunoașteți mai bine varianta anilor '90, remake-ul realizat de Sydney Pollack, cu Julia Ormond, Harrison Ford și Greg Kinnear, nu trebuie neglijat nici originalul (1954), mai ales că aparține unui mare regizor, Billy Wilder, deși, în ciuda succesului de public de care s-a bucurat, filmul nu este unul dintre cele mai importante ale sale.

Povestea este deja cunoscută, și datorită remake-ului de care vorbeam: Sabrina (Audrey Hepburn), fiica șoferului unei familii superînstărite, născută și crescută la conacul acesteia, este îndrăgostită de fiul cel mic al "stăpînilor" săi, playboy-ul clanului (William Holden). Măcinată de acest amor, fata pleacă la Paris, orașul care transformă pe oricine, așa că din Europa se va întoarce o cu totul altă Sabrina, care va atrage din ce în ce mai mult atenția fratelui mai mare și mai serios (Humphrey Bogart).

Subiectul este tipic unui film de Billy Wilder, maestrul comediilor cu gust dulce-amărui. Cu siguranță, oricine a văzut și a rîs (amar!) la cel puțin un film de Billy Wilder, regele comediei americane pentru o lungă perioadă de vreme (autor, însă, și de filme intens dramatice). Putînd fi privit ca "veriga-lipsă" dintre epoca de aur a Hollywoodului și cinematograful contemporan, lui Billy Wilder, regizor de origine austriacă, născut în 1906, i-a plăcut să exploateze gustul pentru clișee al americanilor, oferindu-le, fără ca aceștia să-și dea seama, propria sa viziune, cinică și mizantropică, asupra societății lor. Deviza sa era: "Se ia un clișeu foarte răspîndit și se arată reversul medaliei".

Dintre multele sale filme, să amintim doar: Weekend-ul pierdut (1945, Oscar pentru film și regie), Sunset Boulevard (1950, necruțătoare privire asupra "cetății filmului"), Șapte ani de căsnicie (1955), Dragoste de după-amiază (1957, din nou cu Audrey Hepburn), Martorul acuzării (1957), Some Like It Hot / Unora le place jazzul (1959, sclipitoare comedie cu Marilyn Monroe și Tony Curtis), Apartamentul (1960, din nou Oscar pentru film și regie), Irma La Douce (1963), Viața particulară a lui Sherlock Holmes (1970), Prima pagină (1974), Mitul Fedorei (1978, o nouă privire asupra lumii filmului), Buddy Buddy (1981).

Marele regizor nu a mai lucrat după acest ultim film și a încetat din viață anul trecut, la vîrsta de aproape 96 de ani. Deși a oferit unor mari actori, cum ar fi Audrey Hepburn, Marilyn Monroe, Shirley MacLaine, Walter Matthau, Ray Milland (Oscar pentru Weekeend-ul pierdut), Gloria Swanson (revenire spectaculoasă în Sunset Boulevard), Marlene Dietrich, posibilitatea de a crea roluri de referință în filmele sale, actorul preferat al lui Billy Wilder a fost Jack Lemmon, prezent în nu mai puțin de 7 (șapte) pelicule.



Regia: Billy Wilder Cu: Humphrey Bogart, Audrey Hepburn, William Holden, Walter Hampden, John Williams, Martha Hyer, Joan Vohs

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus