Sintagma "Viaţa bate filmul" oferă, pentru această peliculă clasică a lui Mihalkov, o atenţie specială, mai cu seamă că există şi un suport real al poveştii unei actriţe din perioada mută a cinematografului, copleşită şi depăşită de diversele faţete ale revoluţiei ruse.
Pe fondul luptelor dintre bolşevici şi Gărzile Albe, o trupă de actori din Moscova filmează Raba lyubvi / Sclava iubirii, un succes al timpului, a cărui protagonistă (Elena Solovey, una dintre actriţele preferate de Mihalkov) se confruntă cu o serie de dileme morale şi estetice, generate de cameramanul filmului (Rodion Nahapetov), îndrăgostit de superba starletă.
Arta interpretării actorului, în cazul tinerei rusoaice, este asimilată integral, fără nişe complementare, în care viaţa cotidiană să se desfăşoare firesc sau în care să se decanteze circumstanţial ce e esenţial sau prioritar. Actriţa e locuită total de artă, de stil şi de lumea umbrelor în lumina reflectoarelor, fiind bulversată de neajunsurile minore sau de accidentele istoriei. Ignorând complet realitatea politică a momentului, ea priveşte revoluţia ca pe o lume paralelă, ce devine o problemă personală la nivel superficial, aproape indecent, atunci când partenerul din film abandonează totul, rămânând la Moscova. Există un moment în care arta suferă un dezechilibru, dovedindu-şi falsitatea şi inutilitatea în faţa istoriei. Dilema morală e însă spulberată de publicul care o adoră şi o venerează, pentru care se simte datoare să meargă mai departe şi să le ofere poveşti credibile dintr-o lume acum pierdută. Cutremurul major e declanşat de cameraman, adept al Roşilor, care filmează pe ascuns abuzurile şi crimele comise de Garda Albă. Astfel, istoria politică determină fărâmiţarea destinelor personale şi modificări de perspectivă.
Vorbind despre şocul istoric al revoluţiei şi despre prăbuşirea ireversibilă a unei lumi, Mihalkov oferă varianta amară a refuzului noii perspective, filtrate crud de pelicula documentară a realităţii în contrapunct cu lumea veche, elegantă şi ideală, conservată acum doar în ficţiuni fără grai.
Povestea lui Mihalkov este inspirată de istoria reală a actriţei Vera Holodnaia (1893-1919), una dintre marile staruri ale cinematografiei mute ruseşti, cu o carieră foarte scurtă (din care s-au păstrat doar cinci filme) şi cu un sfârşit încă bântuit de speculaţii.
Despre scenariul semnat de Friedrich Gorenstein şi de Andrei Koncealovski Mihalkov vorbeşte regizorul într-un interviu amplu, punctat savuros de poveşti de la filmări şi de amănunte de epocă. Varianta pe DVD mai conţine un material biografic al actriţei Vera Holodnaia şi un interviu cu compozitorul E. Artemiev.