Nu există cinefil adevărat care să nu fi văzut şi revăzut filmele lui Nikita Mihalkov. Şi de fiecare dată cu mare plăcere.
"Nu îmi propun să fac cinema. Ceea ce fac este mai degrabă un compromis între cinema şi mine, iar rezultatul este un film", aşa declară regizorul care are în palmares o listă impresionantă de premii câştigate la festivaluri europene şi un Oscar pentru cel mai bun film străin pentru Soare înşelător. Piesă neterminată pentru pianina mecanică, apărut în 1977, adaptare a unei piese de tinereţe a lui Cehov (Platonov), a câştigat Premiul Festivalului de Film de la San Sebastian. Câteva zile din viaţa lui Oblomov, film care are la bază romanul unuia dintre clasicii literaturii ruse, Ivan Goncearov, şi la care Nikita Mihalkov semnează scenariul şi regia, a câştigat în 1981 Premiul Board of Review pentru cel mai bun film străin.
În 1978, în timp ce juca în filmul fratelui său Andrei Konchalovsky, Siberiada, Mihalkov a scris scenariul filmului Cinci seri, pe care l-a şi regizat, o dramatică poveste de dragoste a unui cuplu care, separat de război, reuşeşte să se reîntâlnească peste 15 ani. În 1983, Mihalkov câştigă cu drama Fără martori premiul Festivalului Internaţional de Film de la Moscova, eveniment al cărui director este din anul 2000 chiar Nikita Mihalkov. Cristian Tudor Popescu crede că "în anii '60, '70 şi '80, cinematograful mondial a fost dominat de trei ruşi: Andrei Tarkovski şi fraţii Mihalkov, Nikita şi Andrei. Diferiţi ca stil şi expresivitate, pe cei trei îi uneşte forţa ieşită din comun de a pătrunde în adâncurile omului. Arta lor este profund rusească şi, în acelaşi timp, profund omenească."
Sclava iubirii este unul dintre filmele cele mai nostalgice care s-au făcut vreodată. Este vorba despre o echipă de filmare şi povestea de dragoste dintre un operator şi o actriţă. Totodată, filmul abordează problemele revoluţiei, în sensul cel mai comunist al cuvântului. Doar că tema aceasta gravă se topeşte într-o frumoasă poveste de iubire. Nikita Mihalkov ştie să suprapună unui subiect mai multe teme şi să comunice prin scene simple idei complicate. "Rareori am asistat la o evocare atât de plină de dragoste şi de respect a muncii de zi cu zi a artizanilor filmului mut rus. Contrastul între realitatea răscolitoare a Revoluţiei din Octombrie Roşu şi ficţiunea ingenuă a acestor cineaşti este redată de regizor cu o intuiţie magistrală", scria criticul Lorenzo Codelli în 1979.
Sclava iubirii / Raba lyubvi, URSS, 1976.
Regia: Nikita Mihalkov,
Cu: Jelena Szolovej, Rogyion Nahapetov, Alexandr Kaljagin.