După o îndelungă foame de cinema, avem şi la Timişoara un festin. Ok, mai degrabă o gustărică foarte scurtă (Festival Internaţional de Très Courts), gen boulettes aux prunes (găluşte cu prune), da' oricum... Mă încîntă ideea de a merge la acelaşi film, în acelaşi timp, cu amicul meu din Québec. E ca şi cum l-am vedea împreună.
50 de scurtmetraje (selecţia oficială a festivalului) vor fi proiectate SIMULTAN, din Noua Caledonie pînă în Uruguay, din Vicenza pînă în Bamako. După Franţa, avem cele mai multe oraşe participante: Aiud, Bacău, Baia Mare, Cluj-Napoca, Iaşi, Piteşti, Sibiu, Tîrgu Mureş. La Timişoara primeşti bonus şi 11 producţii romîneşti (duminică, 6 mai, de la 15.30, Casa Adam-Muller Guttenbrunn). Între acestea, animaţia Alinutza semnată de creatorul BD Matei Branea şi regretatul sound-designer Andrei Toncu (duminica trecută, în cadrul Student Fest, au fost proiectate scurtmetrajele şcoală ale duetului Nemescu-Toncu, reamintindu-ne că pentru cei doi timpul a fost foarte foarte scurt). Filmele sunt selectate după un singur criteriu: nu au voie să depăşească 3 minute.
Dom'le, da' încape arta în 180 de secunde?
După cum vedem uneori în pauzele publicitare, încape şi în 30 de secunde. Sau într-o fotografie (un cadru - o milisecundă). Un foarte scurt funcţionează ca o tartă aruncată în faţă. Fără ocolişuri sau menajamente. Şi aici e ARTA lui. Autorii de gen se opresc asupra detaliilor pe care le-ar ignora într-o desfăşurare mai mare. Scurtmetrajele sunt teste şi exerciţii de stil (giganţi precum Lynch au produs zeci înainte să se lăbărţeze). În literatură, e anecdotic pariul lui Hemingway că va scrie o povestire din 6 cuvinte. L-a cîştigat: For sale. Baby shoes. Never worn. (De vînzare. Papuci de bebeluş. Nepurtaţi.).