3 min max - Festivalul Internaţional de Très Courts Timişoara 2007

Timişoara: 6 mai, ora 15.30. Începe festivalul. Ora 19.05: încheiere. Da, foooarte scurt. Festival International de Très Courts. La ediţia a 9-a au participat în premieră şi 9 oraşe din România. Geografic, fooarte întins (pe 3 continente). Iacătă mondializarea cinema-ului nu înseamnă doar Spider-Man. La Timişoara, spre bucuria organizatorului (Centrul Cultural Francez), cele 120 de locuri s-au ocupat. Selecţia oficială (din cîteva mii de lucrări au rămas 50 de scurtmetraje de maxim 3 minute) a pus întrebări la care nici nu te-ai fi gîndit.

Q: "De ce au dispărut ultimii rasta din Alpi?" Deseară, la EtnoTv (Ce soir sur ethno TV - Luca De Iaco, Elveţia).

Q: "Iarba mă face fericită? Sau fericirea era deja în mine?" se întreabă în dulcea portugheză do brasil o fumătoare de iarbă cu state vechi. Simpatica tanti are rezerve în privinţa potenţialului adictiv al marijuanei "Uite, io fumez de 30 de ani, în fiecare zi şi nu sunt dependentă (Tapa na Pantera - E. Filho, Sau Paolo).

Q: Manifestările suporterilor pot fi o formă de igienă mentală? O meditaţie dinamică? "Is very important to go out of your mind in order to get to your senses." (Headspace - Yann Demange, Londra)

Q: De ce nu reuşim să prindem muştele? Pentru că - demonstrat matematic - 1 (o) secundă din viaţa unui om echivalează cu 2 (două) zile de muscă. Aşa că în timp ce mîna / pliciul se apropie ameninţător, bîzîitoarea are un răgaz de 2 (două) ore ca să-şi ia tălpăşiţa (Mosca -Juan Arata, Madrid).

Alţi autori te incită să îţi pui tu întrebări. Japonezul Daihiti Hasimoto face un haiku animat despre destinul omului (The Naked Ape). Dacă la capătul lanţului nostru evolutiv se află un tun de tanc, oare nu trăim de fapt o involuţie? Tot în categoria filmelor "activiste" (cum am auzit că la zice) trebuie amintit şi Changes (Daniel Lara, Madrid): o ironie despre spiritul de turmă care perverteşte chiar şi revoluţiile. Selecţia e echilibrată de poveşti mai puţin serioase, tratate în stilul publicitar (cu poantă). Mai bifăm un mini-thriller deştept (Huida - Adriana Franco) şi chiar un mini-horror á la Saw (Kasting - Alyosha Saari).

Succesiunea filmuleţelor nu e aleatorie. În ciuda diversităţii, proiecţia pare că urmăreşte un fir roşu. De la SuperMelc şi Muscă, ajungem la roiul uman observat de sus (Rush - JM Forgue). După sărutul "profesional" de pe platoul de filmare (Screen Kiss - Steven Sander) şi sărutul ca infinită explorare senzorială pentru un tetraplegic (Scoring - Ken Wardrob) urmează împerecherea animalică şi multipoziţională între două... fotolii (Roof Sex -PES). De la sîni purtaţi de bărbaţi (It's a Man's World -Valla & Bebin) la sîni siliconaţi (Not So Small Talk - Roeters & Kelly).

Ultimul scurt pomenit, o comedioară made in L.A., a şi cîştigat Grand Prix-ul. Juriul festivalului prezidat de cineastul Claude Chabrol (o cuprinde şi pe -surpriză!- Rona Hartner) a mai acordat două premii. Trenurile muzicale (The Trains) ale japonezului Takahiro Hirata au înhăţat premiul pentru Originalitate. Disecţie perfectă a unei clipe şi favoritul meu, Apnée (Claude Chabot, Paris) a cîştigat categoria Animaţie 2D/3D.

În urma voturilor din cele 13 ţări participante, Premiul Publicului a fost adjudecat de anecdota crocantă (şi cam atît) Les petits Sablés (Chloé Milcout, Paris). Trebuie spus că alături de Huida şi Apnée, foarte simpatizat la Timişoara (şi în celelalte 8 oraşe româneşti, după cum reiese din votul publicului) a fost Goodbye To the Normals (Jim Smith, Londra). Un puşti pre-puber vrea să fugă de acasă în America. "De ce tocmai în SUA?" întreabă tatăl vizibil timorat. "Ştiu că are presă proastă, dar mi-a stîrnit interesul" zice roşcovanul, cu un aer dezarmant.

Ediţia a 9-a a Festivalului n-a fost întrutotul extraordinară. Captivantă sigur a fost. Nici nu poate fi comparată cu scurtele româneşti care au urmat. În paralel cu competiţia oficială s-a făcut şi o selecţie locală, în cadrul programului Around the Très Courts (premiatele Muşeţel - Octavian Feodorovici, Umbre - Theofil Soltesz, Casting - Manea Velisar vor fi difuzate de TVR). Cu două-trei excepţii, cele 40 de lucrări sunt doar "tentative" - au prea puţin de-a face cu cinematografia. Cam cum au de-a face desenele de la "grădi" cu pictura. Lipsa banilor şi a aparaturii poate fi rezolvată în viitor. Lipsa de idei, nu. Ca să concurăm cu şanse la a 10-a ediţie de foarte scurte, candidaţii noştri ar trebui, pentru început, să vadă foarte foarte multe filme (de exemplu, pe www.bbc.co.uk/dna/filmnetwork; gratis!).