De această dată, colectivul Teatrului de balet "Oleg Danovski" este cel care ne-a făcut să credem în basmul Frumoasa din pădurea adormită de Ceaikovski, în premiera sa din această vară. Şi nu oricum. Cu o credinţă transmisă şi publicului, Regele, Regina, curtenii, cavalerii, Zâna Carabosse, Prinţesa Aurora, Zâna Liliac, Prinţul Desiree, Motanul încălţat, Scufiţa Roşie, Pasărea albastră şi alte plăsmuiri ale visului au prins viaţă spre bucuria copiilor de toate vârstele, care au din ce în ce mai rar ocazia vizionării unui spectacol de calitate. "De calitate" cuprinde de fapt mai multe atribute. Şi cum nu trebuie să ne sustragem comparaţiei, cu alte cuvinte nu trebuie să uităm ce înseamnă un spectacol excepţional la valoare absolută, să ne mulţumim a comenta doar două dintre cele mai pregnante atu-uri ale Frumoasei constănţene.
Versiunea coregrafică propusă de Călin Hanţiu, deşi circumscrisă "directivelor" clasice ale lui Marius Petipa, care au creat imaginea acestui basm coregrafic în ochii publicului, reuşeşte totuşi să surprindă. "Tronul" Zânei Carabosse apare astfel ca un nou element-personaj ce impresionează prin coerenţă, cu atât mai mult cu cât, un caracter în plus ar fi putut părea prea mult pentru o distribuţie altminteri destul de încărcată şi diversă. Astfel că, departe de a deconcerta, apariţia "tronului" (Marius Bariţchi), cu a sa rigiditate a mişcărilor, a devenit un binevenit contrapunct şi sprijin al caracterului plin de credibile arabescuri şi întunecate volute ale Zânei Carabosse (Olimpia Cheţa). Astfel, zona de întuneric şi cea de lumină, la a căror sugestivă reliefare visează orice regizor, au fost în cazul de faţă evidenţiate printr-un discurs coregrafic cursiv, neforţat, în care apariţia serenă şi suverană a Zânei Liliac (Cecilia Ursul) a intrat într-o relaţie antagonică plină de nuanţe cu zâna întunericului. Păcat că starea tehnică a luminilor precum şi suprafaţa mică a scenei nu au permis şi mai multe momente de decupaj, de ecleraj, aşa cum s-a reuşit admirabil în primul tablou, cel al invitaţiilor la botezul Prinţesei Aurora. Altminteri, modul în care această luptă între bine şi rău a fost condusă, alternanţa momentelor de confruntare directă, cu cele de vis şi căutare ale Prinţului Desiree, dozajul ritmic dintre tablouri, au fost doar câteva dintre reuşitele acestei versiuni, cu care Teatrul de balet "Oleg Danovski" s-a prezentat la Braşov în cadrul Festivalului Internaţional de Operă şi Balet din luna iulie, anterior premierei oficiale de la Constanţa.
Cea de a doua calitate, nu mai puţin importantă, este tocmai aceea care conservă în timp - ce-i drept cu dificultăţi din ce în ce mai mari - spiritul şi tradiţia acestui colectiv artistic. Este vorba despre dăruirea şi maniera de implicare fără rezerve a prim-soliştilor şi a întregului corp de balet în fiecare moment al spectacolului. Iar acest spirit al profesionalismului a fost cu atât mai evident cu cât recenta producţie constănţeană vine după o perioadă destul de lungă în care balerinii nu au mai stat "în poante", majoritatea spectacolelor din ultimului timp plasându-se în zona dansului contemporan. Paietele şi culorile costumelor (semnate de Ana Maria Munteanu, directoarea teatrului) au încercat mai degrabă să acopere cu discreţie lipsurile din ce în ce mai greu de surmontat cu care se confruntă un teatru cu o tradiţie de asemenea amploare, decât să epateze, aşa cum din fericire şi-a putut permite Frumoasa din Bucureşti cu câteva luni mai devreme. Cu câtă demnitate, cu câtă acurateţe, cu câtă prestanţă de mari maeştri au reuşit să dea un superb exemplu cele două experimentate cupluri - Aliss şi Cristian Tarcea (în rolurile titulare) şi Monica şi Horaţiu Cherecheş (în pas de deux Pasărea albastră) !
Privind concentrarea şi încântarea cu care micuţii spectatori de astăzi ai Frumoasei îi priveau pe aceşti maeştri ai minunatului ansamblu, trebuie să rămânem încrezători în faptul că baletul va dăinui, iar un teatru care odată era considerat sinonim cu arta coregrafică românească va reveni la statutul pe care l-a avut nu demult. Trebuie să ne trezim şi să facem ca acest lucru să nu se întâmple.