Cu surprindere, am aflat că în miezul verii, când toate teatrele sunt în vacanţă sau în turneu, Teatrul de balet "Oleg Danovski" din Constanţa oferă publicului său o nouă premieră (prezentată tot în iulie, cu mare succes, în cadrul Festivalului Internaţional de Operă şi Balet de la Braşov):
Frumoasa din pădurea adormită de Ceaikovski, în regia şi coregrafia lui Călin Hanţiu, după coregrafia clasică a lui Marius Petipa.
Am păşit cu curiozitate în sala Casei de cultură din Constanţa. Aici se desfăşoară spectacolele trupei, chiar dacă dimensiunile reduse ale scenei nu sunt cele mai potrivite pentru baletul clasic. Încă odată, am avut senzaţia clară că ansamblul condus de Călin Hanţiu pare a şti cum să transforme în zâmbet problemele ce survin din ingratul statut al balerinului din România, din ce în ce mai acute pe măsură ce te îndepărtezi de Bucureşti. Performanţele coregrafice la care am asistat în noua montare de la Constanţa s-au dovedit invers proporţionale cu acestea. Realizat într-un timp record, spectacolul beneficiază de costume încântătoare, mizând pe componenta diversităţii coloristice (semnate de directoarea teatrului, Ana Maria Munteanu) şi de o dimensiune interpretativă care demonstrează că ansamblul teatrului este un mecanism ce funcţionează şi "pe poante" la fel de bine ca în dansul contemporan.
Fără a face o comparaţie cu montarea bucureşteană a aceluiaşi balet, trebuie marcate câteva atu-uri ale constănţenilor, care provin, majoritatea, din concepţia coregrafică a lui Călin Hanţiu. Există elemente evident originale, precum gândirea Zânei Carabosse ca personaj dublu, compus din balerina Olimpia Cheţa şi cel care o susţine, Marius Bariţchi, de un efect expresiv deosebit, câştigând în relief faţă de versiunile consacrate. În acelaşi timp, toate pasajele solistice sunt concepute pornind de la uzanţa clasică, dar adaptat posibilităţilor scenei şi prim-soliştilor implicaţi, ceea ce persistă (şi în cazul ansamblului) fiind implicarea emoţională, care generează o vibraţie expresivă continuă, învăluind povestea într-o lumină plină de farmec. O altă menţiune pozitivă avem pentru eficienta decupare prin iluminare a personajelor şi evenimentelor. Din ampla distribuţie, amintim cuplul titular - Aliss şi Cristian Tarcea - tehnici şi experimentaţi, ea impresionând prin fragilitate şi forţă a expresiei, el prin amploarea săriturilor şi fermitate. Fiecare nume implicat ar trebui menţionat, pentru că performanţele tuturor sunt marcante, dar ne vom limita pe de o parte la Cecilia Ursul - o Zână Liliac care reuşeşte să eclipseze de câte ori apare prin statură şi graţie, iar pe de altă parte la cuplul din Pas de deux -
Pasărea albastră, Monica şi Horaţiu Cherecheş, care demonstrează că şi în baletul clasic experienţa este esenţială, prestaţia lor plină de nobleţe aruncând un fascicul luminos asupra momentului.
Chiar dacă la Opera Naţională din Bucureşti există personalităţi solistice de mai mare anvergură decât are acum Teatrul de balet "Oleg Danovski", un spectacol "de ansamblu" cum este
Frumoasa din pădurea adormită va câştiga întotdeauna atunci când liniile de forţă ale montării sunt date de o coregrafie modernă, limpede şi încărcată de conotaţii.
