Mr. Bean îl bate pe Jim Carrey - Mr. Bean's Holiday

Cîndva am văzut pe ProTV Dumb & Dumber. Mă întreb dacă oi fi rîs. Nu mai ştiu nimic din el, a trecut ceva vreme de atunci. Vorba e că uitîndu-mă pe imdb să văd cine-s ăia care n-au avut altceva de făcut decît să îl trimită pe Mr. Bean în vacanţă, mi-a sărit în ochi o însemnare "trivia", pe care, în ciuda termenului englez, eu o consider importantă: cică în faza în care Mr. Bean face autostopul şi întîlneşte un bătrîn călare pe o motoretă, precum şi atunci cînd adoarme la volan în drum spre Cannes, Mr. Bean's Holiday ar parodia filmul cu Jim Carrey. Cum ar veni, Mr. Bean îl ia peste picior pe Jim Carrey, deci Mr. Bean îl bate pe Jim Carrey.

Dacă adormeam la ultimele douăzeci de minute ale filmului, cred că în scrierea asta mă înspiram din ultimul capitol din Pseudo Kinegetikos, capitolul ăla gol. Cum nu am adormit, trebuie să o luăm la vale pe harta Franţei, alături de Bean.

Aşadar, odată elucidat conflicul din titlul articolului pe care îl citiţi, să vedem ce face Mr. Bean cînd e trimis în vacanţă. Ca de obicei, se maimuţăreşte. Doar că, după spusele sale, acum o face pentru ultima dată pe marile ecrane, iar după ceea ce vedem în film, o face atît în drum spre Cannes, precum şi în Cannes. Acolo primeşte o vacanţă de o săptămînă fiindcă are numărul cîştigător la o tombolă. Totul se petrece în iunie, adică exact între cele două mari evenimente din Franţa pe care povestea le ironizează, Turul ciclist şi celebrul Festival de film. Bine, Mr. Bean nu ocoleşte nici automatul cu brioşe, face şi cîteva numere de circ prin piaţă, după ce ia masa într-un restaurant francez, unde încearcă nişte stridii şi ceva languste, gagurile repetînd ceea ce făcea pe la televizor cînd eram eu mic. Ăsta e unul dintre motivele care m-au făcut să intru în cinema: cînd eram puştan mă distrau poantele sale mute. Dar cele mai importante raţiuni au fost acestea: mi-a spus un prieten că Mr. Bean vede la Cannes un film care ar face bîză de It's All About Love şi am zis că altceva nici nu merită povestea aia; apoi din distribuţie face parte Willem Dafoe şi mă întrebam ce o fi căutînd p-acolo... Ce mi-e dat să văd?... Ne-no-ro-ci-re!

Willem Dafoe e regizor şi actor şi scenarist şi îl cheamă Carson Clay. El îşi prezintă ultimul film la Cannes, dar pune în scenă şi ceva reclame la iaurt, probabil că aşa scoate bani pentru proiectele sale. În filmul său vorbşte despre drama sa amoroasă şi despre faptul că oriunde merge nu găseşte nimic... nu se petrece nimic... nu apare nimic... Ei bine, probabil că prietenul care-mi spunea că e o parodie după Vinterberg s-a înşelat. Numele personajului interpretat de Dafoe (i.e. Clay), precum şi moaca lui Dafoe... şi ceea ce spune... m-au determinat să cred că filmul din film se referă la The Brown Bunny, zdravăna istorie concepută de Vincent Gallo. Oricum, dacă aşa stau lucrurile nu ar trebui să mă mir: păi cine se aşteaptă ca Mr. Bean să înţeleagă vreun film precum cele realizate de Gallo? Dincolo de asta, însă, Dafoe ce o fi păţit? Dacă el crede că e la fel de nostim aci făcînd mişto de Gallo precum era în pielea lui Bobby Peru făcînd mişto de Clark Gable, uită un lucru: acolo juca în Wild at Heart şi era condus de David Lynch.

Pînă la urmă, filmul din film e salvat de pietrele publicului (surprizăăăă!) chiar de Mr. Bean. Spre Cannes vine de la o vreme împreună cu o actriţă şi cît ea a condus, el a filmat una-alta cu o cameră primită la aceeaşi tombolă. Fata dorea să ajungă la premiera istoriei lui Clay fiindcă apărea p-acolo într-o secvenţă. Ajunge în sală şi se îmbufnează văzînd că, prea plin de sine, Clay a tăiat cam toate scenele în care mai figura cineva lîngă el. Mr. Bean vrea să şteargă lacrimile de pe faţa fetei, aşa că urcă în cabina de proiecţie şi proiectează cîteva dintre imaginile înregistrate pe drum, unele cu el, altele cu actriţa. Numai bine se potrivesc pe comentariile făcute de Clay şi pînă la urmă proiectul său primeşte ovaţiile sălii. Nu înainte ca domnul Dafoe să fugă prin cinema după Mr. Bean, iar ăsta din urmă să alerge pe scaune precum Roberto Benigni cînd a luat Oscarul pentru La vita è bella. Astfel că, la final, pe plajă, îl vedem pe domnu' artist Clay instruind mulţimile în arta filmărilor MisterBeaniene. Hmm...

Nu prea ştiu dacă Bruce Lee ar putea să-l bată pe Van Damme, dar ceea ce îmi doresc e ca amîndoi să-l căpăcească pe Mr. Bean oriunde îl prind. Şi nici lui Dafoe nu i-ar strica o tăvăleală bună! E exact ceea e merită pentru că se iau de Vincent Gallo!