Un film despre Gulagul românesc - Binecuvîntată fii, închisoare

Nicolae Mărgineanu semnează un film curajos, Binecuvîntată fii, închisoare. Pornind de la cartea de memorii semnată de Nicole Valery-Grossu, cineastul oferă spectatorului de astăzi ca şi în Undeva în Est, o radiografie a represiunii comuniste din anii '50, cînd mii de oameni nevinovaţi au fost arestaţi fără vină, trimişi în puşcării, în lagăre de muncă silnică, fără altă vină decît aceea de a fi participat la o viaţă normală. Orice motivaţie ideologică a represiunilor rămîne superfluă. Nicole Valery-Grossu semnifică un destin individual ce reprezintă o numeroasă categorie de victime. Prima parte a filmului, de altfel dus în spate pe întreg parcursul lui de excepţionala actriţă care este Maria Ploae, recompune fără exagerări, fără note melodramatice, fără patetism gratuit şi fără ocol, teroarea instaurată de români împotriva românilor după metodele staliniste. Printre aceleaşi victime s-au aflat şi Lena Constante, şi Harry Brauner, Vasile Voiculescu, Nicolae Steinhardt, Constantin Noica, Alice Voinescu şi însuşi tatăl cineastului, psiholog de reputaţie mondială, ce a suferit, nevinovat şi cu demnitate, 16 ani de detenţie. Nicole (interpretată de Maria Ploae) traversează această Golgotă, refăcută de cineast cu minuţie şi forţă de evocare, dar şi cu sobrietate, atribute ce amintesc de calitatea paginilor unui Soljeniţîn. Filmul lui Mărgineanu respiră istorie şi dramă umană, respiră autenticitate şi emoţie, linii pe drumul cărora Nicole va găsi drumul spre Dumnezeu, rezistenţa spirituală capabilă să nască cele mai generoase sentimente.

Revelatoare şi şocante sunt două secvenţe simetrice ale filmului (cînd Nicole îşi descoperă instrumentul scrierii psalmilor pe zidul închisorii şi sinuciderea deţinutei amăgite de minciunile torţionarilor). De la destinul individual urmărit în prima parte, cineastul reface coordonatele închisorii pentru femei de la Mislea şi ale lagărului de la "fabrica morţii" a Canalului (finalizat apoi cu mîndrie patriotică de Ceauşescu, cu mai puţin numeroase victime), trecînd astfel la un destin colectiv, în care cîteva personaje confirmă forţa opţiunii spirituale a eroinei.

Jocul reţinut al Mariei Ploae, marja severă a gesturilor, lipsa de artificii a discursului regizoral, nuanţa documentară a evocării configurează o mărturie cinematografică perfect pusă sub genericul acelui permanent şi necesar îndemn: Cine-şi uită istoria riscă să o repete. Preferînd realismul epurat de fantezii unui naturalism spectaculos Nicolae Mărgineanu propune spectatorului o privire lucidă asupra unei perioade din istoria recentă care în zeci de filme româneşti a fost caricaturizată, eludată, falsificată. Fără parabole şi metafore convenţionale, direct şi convingător, filmul lui Nicolae Mărgineanu, film despre cruzime şi revoltă, despre tortură şi inocenţă, despre suferinţă şi eliberare propune şi un profund mesaj spiritual ce exorcizează suferinţa şi răul, indiferent de circumstanţele în care se produc. Nu mai puţin acest film este necesar şi generaţiilor tinere care nu ştiu mare lucru despre Gulagul românesc sau au o percepţie distorsionată de filmele "epopeii naţionale". Rezistenţa spirituală elogiată de Nicolae Mărgineanu (cu modele dramatice în propria familie) începe să apară pe ecrane. Cine face următorul pas?


Binecuvîntată fii, închisoare, producţie AGER Film, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei

Scenariul: Nicolae Mărgineanu, Cătălin Cocriş, Tudor Voican, după volumul Binecuvîntată fii, închisoare de Nicole Valery Grossu
Regia: Nicolae Mărgineanu
Imaginea: Doru Mitran
Montajul: Melania Oproiu
Muzica: Petru Mărgineanu
Scenografia: lari Ionescu
Costume: Ioana Albaiu
Sunetul Dana Bunescu
Cu: Maria Ploae, Dorina Lazăr, Ecaterina Nazarie, Victoria Cociaş, Maria Rotaru, Iulia Lazăr, Romaniţa Ionescu, Mioara Ifrim, Eugenia Maci, Eugenia Bosînceanu, Tamara Creţulescu, Margareta Pogonat, Monica Ghiuţă, Ion Pavlescu, Cristina Tacoi