Un subiect ca cel din Bounce / Schimb de vieţi, regia şi scenariul Don Roos, tratat cu mai multă fineţe, ar fi putut da un film excelent (aduce, pe undeva, cu psihologia lui Bergman). Înlocuirea soţului mort, treptat, pe nesimţite aproape, de către cel ce a fost instrumentul fatalului pentru moartea respectivului soţ, o insinuare uşor perversă în viaţa văduvei şi încercarea de a-l înlocui pe cel dispărut sunt subiecte ce se pretează la speculaţii foarte rafinate şi subtile.
Fatalitatea şi amestecul de sentiment de culpabilitate / răscumpărare a greşelii, pe de o parte, şi savurarea perversă a situaţiei create, pe de altă parte, planează undeva, în fundal, pe tot parcursul filmului, dar nici ele nu-s exploatate îndeajuns. Toate aceste substraturi sunt abordate superficial, accentul căzînd pe acţiune, iar unghiul de vedere nedepăşind un anumit grad de formalism - întregul e destul de şablonard. Cît despre interpretări, nici Ben Affleck, şi mai ales Gwyneth Paltrow, nu-s răi, dar nici nu excelează. Totul se opreşte, în Bounce, la jumătate. Sau chiar sub ea.