Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  După-amiaza unui torţionar

Un nou caz Reconstituirea? - După-amiaza unui torţionar


România Liberă, iunie 2002
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Dacă Star Wars: Atacul clonelor a beneficiat, pe bună dreptate, de un număr record de spectatori încă din primul week-end de la lansare, nu acelaşi lucru se va putea spune, probabil, despre noul film al lui Lucian Pintilie, După-amiaza unui torţionar.

Şi aceasta nu din motive de conţinut, valoarea peliculei fiind indubitabilă, sau de dificultate, filmul avînd suficiente elemente pentru a-şi asigura atractivitatea şi faţă de publicul larg (actori foarte buni şi bine cunoscuţi, dialog alert, un umor negru la care se prinde oricine), ci dintr-o cauză mult mai simplă: incredibil de proasta distribuire de care s-a bucurat (nu mai vorbim de promovarea inexistentă, boală mai veche a tuturor producţiilor româneşti, fie ele şi cu semi-capital franţuzesc). Filmul a rulat la Cinema Studio doar patru zile, de luni pînă joi, neavînd deci nici măcar week-end-ul de premieră (care era alocat lui Iris şi "Festivalului filmului european"); în aceeaşi săptămînă de început, în care a intrat la Studio de luni, După-amiaza unui torţionar a mai putut fi văzut la Bucureşti Mall cu doar 2 (două) proiecţii pe zi.

Am aşteptat săptămîna următoare pentru a vedea ce se mai întîmplă, cel puţin în Bucureşti: filmul lui Lucian Pintilie a avut o singură proiecţie pe zi la Mall, la ora 20, el ieşind cu desăvîrşire din reţeaua RomâniaFilm. Cu de la sine putere, deşi filmul a avut un impact deloc obişnuit în Occident, distribuitorii dîmboviţeni i-au aplicat din start grila necomercialităţii, în pofida oricărei evidenţe, cum spuneam mai sus. Regizorul aflat la apogeul gloriei, premiat pînă şi de actualele oficialităţi române, în ciuda faptului că nu este "de-al lor", suportă un astfel de tratament în România din partea proprietarilor de săli, pentru care filmul e doar un negoţ.

Lucian Pintilie este obişnuit însă din partea conaţionalilor săi cu astfel de reacţii: Reconstituirea a fost retras după cîteva zile şi nu a mai putut fi văzut pînă în 1990, De ce trag clopotele, Mitică? a fost ţinut în beciuri aproape un deceniu, avînd premiera de-abia în acelaşi 1990. Acest nou caz de "sabotaj" (cu o vorbă dragă tovarăşilor) face din După-amiaza unui torţionar o nouă Reconstituire, sigur într-o situaţie schimbată puţin, exact atît cît s-a schimbat şi societatea românească.

Sunt posibile două variante: ori pe cei pe care i-a deranjat Reconstituirea îi deranjează la fel de mult şi După-amiaza unui torţionar şi au în continuare mijloacele de a îngropa filmul (foarte posibil), ori e vorba de difuzorii români de film, care de 12 ani de zile îşi (de)formează exact spectatorii pe care-i merită. Ori amîndouă.



 Toate articolele despre După-amiaza unui torţionar


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Doinel Tronaru


Alte articole

 Pe marginea premierei pariziene - După-amiaza unui torţionar, George Banu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer