Un nou caz Reconstituirea? - După-amiaza unui torționar

Dacă Star Wars: Atacul clonelor a beneficiat, pe bună dreptate, de un număr record de spectatori încă din primul week-end de la lansare, nu același lucru se va putea spune, probabil, despre noul film al lui Lucian Pintilie, După-amiaza unui torționar.

Și aceasta nu din motive de conținut, valoarea peliculei fiind indubitabilă, sau de dificultate, filmul avînd suficiente elemente pentru a-și asigura atractivitatea și față de publicul larg (actori foarte buni și bine cunoscuți, dialog alert, un umor negru la care se prinde oricine), ci dintr-o cauză mult mai simplă: incredibil de proasta distribuire de care s-a bucurat (nu mai vorbim de promovarea inexistentă, boală mai veche a tuturor producțiilor românești, fie ele și cu semi-capital franțuzesc). Filmul a rulat la Cinema Studio doar patru zile, de luni pînă joi, neavînd deci nici măcar week-end-ul de premieră (care era alocat lui Iris și "Festivalului filmului european"); în aceeași săptămînă de început, în care a intrat la Studio de luni, După-amiaza unui torționar a mai putut fi văzut la București Mall cu doar 2 (două) proiecții pe zi.

Am așteptat săptămîna următoare pentru a vedea ce se mai întîmplă, cel puțin în București: filmul lui Lucian Pintilie a avut o singură proiecție pe zi la Mall, la ora 20, el ieșind cu desăvîrșire din rețeaua RomâniaFilm. Cu de la sine putere, deși filmul a avut un impact deloc obișnuit în Occident, distribuitorii dîmbovițeni i-au aplicat din start grila necomercialității, în pofida oricărei evidențe, cum spuneam mai sus. Regizorul aflat la apogeul gloriei, premiat pînă și de actualele oficialități române, în ciuda faptului că nu este "de-al lor", suportă un astfel de tratament în România din partea proprietarilor de săli, pentru care filmul e doar un negoț.

Lucian Pintilie este obișnuit însă din partea conaționalilor săi cu astfel de reacții: Reconstituirea a fost retras după cîteva zile și nu a mai putut fi văzut pînă în 1990, De ce trag clopotele, Mitică? a fost ținut în beciuri aproape un deceniu, avînd premiera de-abia în același 1990. Acest nou caz de "sabotaj" (cu o vorbă dragă tovarășilor) face din După-amiaza unui torționar o nouă Reconstituire, sigur într-o situație schimbată puțin, exact atît cît s-a schimbat și societatea românească.

Sunt posibile două variante: ori pe cei pe care i-a deranjat Reconstituirea îi deranjează la fel de mult și După-amiaza unui torționar și au în continuare mijloacele de a îngropa filmul (foarte posibil), ori e vorba de difuzorii români de film, care de 12 ani de zile își (de)formează exact spectatorii pe care-i merită. Ori amîndouă.