Într-o lume paralelă - Harry Potter and the Sorcerer's Stone

Cartea e un fenomen internaţional. Din cele patru volume ale aventurilor băieţelului vrăjitor apărute pînă acum s-au vîndut peste 100 de milioane de exemplare. La noi în ţară, din motive diverse, cărţile respective (Harry Potter şi Piatra filozofală, Harry Potter şi Camera Secretelor şi Harry Potter şi Prizonierul din Azkabam) au avut un ecou modest. Cel puţin deocamdată.

Venite dintr-o tradiţie mai puţin cunoscută cititorilor români (cea a romanelor care se petrec în şcolile-internat britanice) combinată cu un tip de fantezie tipic anglo-saxonă, aventurile lui Harry Potter au fost considerate ca fiind "vinovate" de revirimentul interesului pentru lectură în rîndul tinerilor din toată lumea. La noi interesul pentru lectură era atît de scăzut în rîndul tinerilor încît (repet: pînă acum) cele trei cărţi traduse deja din serie nu au reuşit să producă nici un fel de evoluţie, cu atît mai puţin o revoluţie.

Aceasta fiind situaţia, iată că acum intră în scenă filmul (cel din replica: "de ce să citesc cartea, că oricum fac un film după ea"). Puţine au fost, în istoria recentă, produsele al căror succes să fie atît de sigur de la început. Realizat sub atenta îndrumare şi în hăţurile ţinute cu o mînă de fier de autoarea cărţilor, Joanna K. Rowlings, filmul este o fantezie care intră din primul minut în galeria filmelor "de referinţă". Aşa cum, an de an, în seara de 24 decembrie, televiziunile americane difuzează It's a Wonderful Life, ani buni de acum înainte, lista filmelor pentru copii va începe cu favoritul numărul 1, Harry Potter. Peste 10-20 de ani, cind exploatarea lui în cinematografe, casete video sau DVD-uri, în avioane sau la televiziuni Pay-per-View se va fi încheiat, televiziunile din toată lumea vor transforma acest film (şi, probabil, urmările lui) intr-un film tipic de Crăciun, difuzat an de an, spre marea bucurie şi uriaşul sentiment de nostalgie al generaţiilor de părinţi şi bunici din toată lumea. Şi, probabil, peste vreo 30 de ani, filmul va avea parte de o nouă viaţă pe ecrane, în versiunea "remasterată", cu efectele speciale care azi ni se par impecabile, refăcute pentru ochiul plin de discernămînt al nepoţilor spectatorilor de acum.

Dar să revenim la film. Daca n-aţi citit cărţile (şi, avînd în vedere cine sînt destinatarii acestor informaţii, probabil că nu aţi făcut-o), aveţi nevoie de doar cîteva elemente. Este vorba despre o lume paralelă cu cea în care trăim, în care personaje perfect similare nouă sunt înzestrate cu puteri magice. Numai că aceste puteri trebuie şi ele strunite cu ajutorul învăţăturii iar Harry Potter, chiar dacă este de la vîrsta de un an cel mai cunoscut şi mai admirat vrăjitor din aceasta lume, are nevoie să meargă la şcoală. Vor fi şapte asemenea aventuri, respectînd cei şapte ani de şcoală ai lui Harry Potter iar filmul îl urmareşte doar pe primul.

De la meciuri de quidich, tradus la noi vijt-hat, pe mături zburătoare, la alei ascunse ochiului muritorilor, şi de la bufniţe-mesager la bomboane cu gust de vomă, imaginaţia cărţii şi a filmului inspirat de ea nu are limite. Şi dacă aventura şi fantezia îşi au sursa în carte, felul în care sunt ele aduse pe ecran este fără reproş. Copiii sunt plăcuţi şi interesanţi fără a fi prea "drăgălaşi", personajele negative sunt înspăimîntătoare, fără a da coşmaruri copiilor foarte mici, efectele speciale sunt convingătoare iar decorurile, uimitoare.

Harry Potter and the Sorcerer's Stone este un film care nu poate fi analizat sau discutat în termenii obişnuiţi ai criticilor. Este o poveste care te înghite de la bun început şi nu-ţi permite să ieşi din ea decît la reaprinderea luminilor, odată cu genericul final. Este o fantezie plină de umor şi căldură, cu eroi, cu morală, cu prieteni şi cu surprize, numai bună pentru săptămîna de Crăciun. Chiar dacă nu aveţi în jur un copil pe care să-l însoţiţi la acest film, poate nu ar fi o idee rea să-l duceţi la film pe copilul din voi, oricît de patetic poate suna aceasta frază.