Cum se cuceresc bărbaţii? Cu cap! - Heartbreakers

Dacă în original filmul se intitulează Heartbreakers, în varianta românească titlul a devenit Cum să cucereşti bărbaţii, idee de două ori proastă, o dată pentru că te face să crezi că filmul e vreo continuare a lui What Women Want şi a doua oară pentru că cele două eroine nu au ca ţel cucerirea bărbaţilor, ci, mai departe, escrocarea lor. Pentru că, aşa cum spune experimentata Max, interpretată de Sigourney Weaver, oricine poate seduce un bărbat, dar nu oricine îl poate face să se gîndească la însurătoare după o lună.

Realizat de cel care a debutat în lungmetraj cu Romy şi Michelle's High School Reunion, David Mirkin, şi care a lucrat şi la serialul The Simpsons, filmul de faţă are cîteva atuuri. Actorii în primul rînd şi în special Gene Hackman în postura unui miliardar bătrîn şi bolnav, care nu numai că fumează şi horcăie în cele mai nepotrivite situaţii, dar şi încearcă să facă prozeliţi. Povesteşte cum a oferit ţigări copiilor de 9 ani. "După ce leşină o dată" - spune el - "nu mai pot trăi fără ţigară". Deloc corect politic. Gene Hackman e de departe cel mai strălucitor actor din distribuţie. Chiar şi cînd varsă multă acreală şi mizantropie în hainele eroului, îl face simpatic. Şi Sigourney Weaver se descurcă cu rolul lui Max. Actriţă inteligentă, ea împrumută din inteligenţă personajului femeii puse pe căpătuială. Nu ştiu cît de sexy e actriţa, dar deşteaptă e. Ray Liotta, cu care ne obişnuisem în roluri de gangsteri, îşi ia cumva vechile partituri în glumă şi devine un traficant de maşini furate, un mic mafiot, uşor de supus de femei. Jennifer Love Hewitt, lansată în filme pentru adolescenţi, are acum de-a face cu un rol în mai multe dimensiuni, de care se achită fără să-l facă memorabil.

Comedia lui Mirkin e plăcută pentru că arsenalul celor două femei care fac avere pe spinarea bărbaţilor pare inepuizabil. Orice e binevenit şi femeile au tactici cărora le-au pus deja nume şi din orice situaţie dificilă ele pot ieşi basma curată. Ba la un moment dat nu mai avem de-a face cu două generaţii de escroace, ci cu trei, o dată cu apariţia extraordinară a lui Anne Bancroft, care, după felul în care joacă, ai spune că e matca escroacelor. Seducţia nu ţine aşadar seama de vîrstă. Numai că la un moment dat scenariul intră în pană de idei şi filmul începe să-şi încetinească ritmul, dîndu-ţi prilejul să te gîndeşti la ce mai ai de făcut în ziua respectivă şi dacă nu e mai bine să pleci.

Filmul durează oricum cu puţin peste două ore. Şi, chiar dacă există mai multe întorsături de situaţie, ele încep să sune a artificii stilistice facile, schiţate din poignet în lipsă de o idee mai bună. Per ansamblu însă filmul nu dă bătăi de cap şi nici nu te face să bîţîi din picior a nerăbdare. Merită să-l vezi măcar pentru accentul rusesc al lui Sigourney Weaver.


Heartbreakers

Regia: David Mirkin
Scenariul: Robert Dunn, Paul Guay, Stephen Mazur
Muzica: John Debney; tema muzicală: Danny Elfman
Cu: Sigourney Weaver, Jennifer Love Hewitt, Ray Liotta, Jason Lee, Jeffrey Jones, Gene Hackman