Sugestia tulburătoare - In the Mood for Love

Anul 2001 a fost o mare şansă pentru cinefilul român, căci a avut ocazia să descopere un cinematograf din care doar din cînd în cînd mai este proiectată cîte o peliculă şi nu întotdeauna de cea mai bună calitate.

Multă vreme ideea de film asiatic avea drept conotaţie lungul şir de pelicule cu bătăi spectaculoase al căror părinte incontestabil a fost Bruce Lee. În rest cunoscătorii avizaţi ştiau de japonezul Kurosawa. Filmele nord coreene erau o chintesenţă a ideologiei comuniste iar de la chinezi pe toţi ne-a obsedat ani de zile un titlu, Fata cu părul cărunt.

De astă dată Independenţa Film a avut o idee extraordinară şi extrem de bine receptată de publicul bucureştean. La cinema "Elvire Popesco" a fost proiectată "Festasia", un fel de prezentare concentrată a filmelor de succes la Cannes în ultimii ani. Dintre toate însă, s-a detaşat net In the Mood for Love / O iubire imposibilă.

În Hong Kong-ul anului 1962 se ţese fin ca o mătase povestea de dragoste dintre gracila Li-Zhen şi Chow. Două chipuri ca de porţelan într-o lume interesată şi bîrfitoare cum credeam că nu există decît la popoarele latine. Cei doi ajung să cadă în păcat după ce descoperă că partenerii lor de viaţă sunt amanţi. Nu se face un simplu schimb de perechi. Totul este mult mai subtil. Spre deosebire de Crouching Tiger, Hidden Dragon în care protagoniştii se sărută de mama focului, lucru de neconceput în viaţa publică pentru cei din Orient, aici totul este doar sugerat şi de aceea poate mult mai tulburător. Sau cum spunea profesorul Suteanu "actriţele de la Hollywood din anii 1930 aveau corp de zeiţe dar nu şi-l arătau cu indecenţă niciodată şi tocmai aceasta le făcea şi mai senzuale".

Maggie Cheung este desăvîrşită în rolul femeii trădate care ajunge să înşele fără voie demonstrînd în fiecare cadru că poate fi mereu aceeaşi şi totuşi alta. Diferenţele sunt aproape imperceptibile. Întotdeauna mai uşor sesizabile la o a doua vizionare, şi poate tocmai de aceea acest film a avut mult mai mulţi spectatori decît se preconiza. Sala de cinema de la Institutul Francez s-a umplut pînă la refuz seară de seară, demonstrîndu-se parcă un refuz faţă de vulgar şi o sete de rafinament excelent dozat.