Sonorizarea a fost cu totul admirabilă, spectacolele au fost fluente, cu pauze scurte, vremea a fost perfectă (pentru prima oară nu a plouat, după 13 ani), amfiteatrul din Piaţa Sfatului din Braşov a fost arhiplin în toate cele trei seri şi, nu în ultimul rând, trupele româneşti invitate au dovedit că nivelul muzicienilor noştri a început să facă faţă cu brio comparaţiei cu bandul lui Ricky Martin, de exemplu, sau cu prestaţia unei experimentate trupe britanice precum Simple Minds. Aşa se face că seara a doua, care nu a beneficiat de apariţia vreunui grup străin, a avut în Holograf un cap de afiş absolut. Artificiile, baloanele, şirul de piese de succes, publicul cântând uneori mai tare decât solistul toate refrenele, au ridicat entuziasmul la cote comparabile cu cele de la recitalul Ricky Martin, poate chiar mai mult. De altfel, israelianul Amit Z avea să câştige premiul de popularitate tot cu o piesă Holograf, premiu pe care l-a datorat şi vârfului de popularitate al formaţiei.
Ricky Martin şi trupa sa au dovedit în prima seară că faima care i-a precedat, onorariul apreciabil şi pretenţiile organizatorice şi de securitate au fost justificate sau compensate prin nivelul concertului. În afara hiturilor din ultimii ani, care au fascinat auditoriul, starul sud-american ne-a amintit că este şi un remarcabil interpret de balade. Într-o altă zonă a spectrului stilistic, trupa britanică Simple Minds ne-a oferit un recital rock fără fisură, care a încheiat într-o manieră plină de profesionalism festivalul.
Competiţia de interpretare s-a dovedit anul acesta a avea un nivel remarcabil, cu foarte puţine excepţii. Trupa bulgară Kaffe (premiul al III-lea) a evoluat excepţional pe plan instrumental, oferindu-ne o versiune extrem de complexă a piesei lui Marius Moga Să zburăm spre cer. Nico a fost singura reprezentantă a României care a urcat pe podium (locul al II-lea), impresionând prin sensibilitate, tehnică vocală şi nu în ultimul rând prin siguranţă. Locul I a fost ocupat de duetul olandez Sister K, care a convins prin dinamism şi culoarea vocală extrem de personală (şi ele cu o versiune sensibilă a piesei lui Virgil Popescu Te iubeam). Chinezul Sha Baoliang a câştigat trofeul, cucerfind prin voce şi talent (fără să ştie engleză sau să încerce să cânte în română), versiunea în limba chineză la Cerul trupei Proconsul reuşind să entuziasmeze auditoriul.
În linii mari, clasamentul (şi mai precis decizia juriului) a fost pe placul publicului, ediţia a XIII-a a Festivalului Cerbul de Aur depăşind superstiţia cifrei cu ghinion şi răspunzând sănătosului principiu totul e bine când se termină cu bine.