Grupul olandez Sister K a ales piesa lui Virgil Popescu Te iubeam, cântată în anii ’90 de Oana Sârbu. Transformată în duet, tradusă în engleză, dar şi cu pasaje destul de ample în limba română, investită cu forţă emoţională de cele două temperamentale olandeze, melodia s-a bucurat de un autentic succes de public. Acesta a fost depăşit de versiunea israelianului Amit Z la N-am iubit pe nimeni a grupului Holograf, începută în engleză şi terminată în română, în care interpretul şi-a gradat cu inteligenţă implicarea emoţională, superba lui culoare vocală baritonală valorificând lirismul popularei piese pe care a cântat-o, evident, şi Dan Bittman în recitalul din a doua zi de festival. Grupul francez Jojo a Gogo a ales piesa lui George Sbârcea Ionel, Ionelule pe care a transformat-o complet, aducând-o la zi ca sound. Senzaţia că înţelegeau perfect textul a fost foarte puternică, aplauzele publicului însoţindu-le ieşirea de pe scenă. Sunt convinsă că dacă maestrul Sbârcea a urmărit la televizor concertul a fost încântat la rândul său, simţul umorului fiind un element ce îl leagă de trupa Jojo a Gogo.
Şi în a doua zi de concurs versiunile convingătoare n-au lipsit, din cele 11 piese româneşti cântate de străini (pentru că pe Angelia Vasilcov din Republica Moldova nu o trecem la această categorie) fiind de menţionat Poveste de Ştefan Bănică jr. cu Jussi Saxlin (Finlanda), Vin’ la mama de mă cere de Laurenţiu Profeta cu Angie (Germania) sau Halima de Mihai Alexandru cu libaneza Dania. Plină de energie a fost olandeza Cyrille cu piesa Nicolei Don’t Break My Heart de Mihai Alexandru, personal şi cu un remarcabil accent românesc la refren a fost Marco Morandi cu varianta italo-română la Dacă ai şti de Marian Ionescu, piesă cântată în original de Direcţia 5. Pe bună dreptate versiunea exclusiv în limba chineză a piesei Cerul a grupului Proconsul prezentată de cel care avea să devină câştigătorul trofeului Cerbul de Aur, chinezul Sha Baoliang, a impresionat prin tensiunea emoţională creată chiar în lipsa unui text inteligibil, glasul său de anvergură fiind cel care i-a adus într-un final şi aprecierea juriului, chiar dacă publicul i-a receptat evoluţia şi cu aplauze dar şi cu zâmbete condescendente. Mai remarcăm două evoluţii marcând poli silistici diametral opuşi. Canadianul Michael Angel a preferat o piesă a lui Horia Moculescu din 1970, Ce vrei să faci din mine, care se potrivea cu stilul său interpretativ din zona "oldies but goldies" şi cu particularul său glas baritonal fin vibrat. Trupa Kaffe din Bulgaria, în schimb, a ţinut să demonstreze că un hit dance comercial cum este Să zburăm spre cer de Marius Moga poate fi transformat fără a-i modifica linia melodică, într-o piesă rock cu armonii şi ritmuri complexe, în concordanţă cu genul.
În consecinţă, unul dintre principalele elemente noi şi indiscutabil pozitive ale ediţiei din 2003 a competiţiei de interpretare Cerbul de Aur a fost tocmai atenţia acordată repertoriului românesc de concurenţii străini, care, deşi este greu de explicat, reprezintă un element pozitiv care sperăm să se bucure de continuitate.