În trista tradiţie a sequel-urilor, nici povestea lui Shrek nu face excepţie. Cu o structură similară primei părţi (acum Shrek pleacă în căutarea unui succesor pentru Far, Far Away, pentru că el însuşi nu se vede în postura de rege) şi cu satire la adresa Hollywood-ului şi parodii ale producţiilor Disney (revolta personajelor negative din poveştile clasice condusă de Prince Charming, care-şi revendică tronul), ultima încercare e săracă şi cam posacă.
Scenariştii, nu puţini la număr, au scormonit în tolba cu poveşti şi, la fundul sacului, au dat de legendele arthuriene din care, grosolan şi eronat, au fabricat o istorie cu mitocani înduioşaţi şi pămpălăi cu suflet mare. Artie (Justin Timberlake), aka Arthur, viitorul rege, mic şi neînţeles, e condus pe drumul iniţiatic de Shrek (Mike Myers) şi acoliţii săi, Donkey (Eddie Murphy) şi Puss in Boots (Antonio Banderas), vreme în care, Fiona (Cameron Diaz), împreună cu prinţesele celebre, vor intra în conflict cu gaşca de neisprăviţi, nu mai puţin celebri, pe care Charming (Rupert Everett) îi incită cu întrebări existenţiale.
Însă Shrek mai are şi altele pe cap. Merită atenţie nevroza pricinuită de vestea apariţiei progeniturilor iar trioul cu momentele lui vesele şi triste (neapărat scena cu motanul ud leoarcă) încă rezistă.