Infidelă, din seria Adrian Lyne - Unfaithful

Regizorul de extracţie britanică Adrian Lyne nu se dezminte şi continuă să exploreze străfundurile legăturilor adultere şi ale relaţiilor erotice. Autorul lui Flashdance (1983) s-a înscris pe această traiectorie în 1986, cînd 9 1/2 Weeks a ajuns să fie interzis pe ecrane în Statele Unite din pricina secvenţelor denudate de orice urmă de pudoare. În Fatal Attraction, un avocat însurat încearcă să potolească o femeie cu care avea o legătură compromiţătoare. Jacob's Ladder a nimerit cumva ca nuca în perete, ca explorare colaterală a unei alte realităţi, pentru că Lyne a revenit la matcă semnînd Indecent Proposal, o poveste despre cum pot afecta nu numai sexul în afara căsniciei, dar şi banii relaţiile interumane. Lolita, ecranizare controversată şi cam căutată a romanului lui Nabokov, venea ca alegere deloc surprinzătoare, cineastul străduindu-se un pic cam prea calofil să aprofundeze atracţia perversă dintre un bărbat în toată firea şi o minoră.

Cu Unfaithful se poate spune că Adrian Lyne se cam repetă. Din nou o legătură extraconjugală, din nou atracţie fatală, propuneri indecente şi o scară a pierzaniei pe care personajele coboară fără putinţa de a mai vedea lumina zilei. Cu o mînă antrenată de-a lungul carierei, cineastul nu are probleme în a pune în cadru debutul unei astfel de relaţii, pasiunea care se naşte între o femeie măritată şi fericită (Diane Lane) şi un tînăr francez boem (Olivier Martinez, Le hussard sur le toit / Husarul de sub acoperişul newyorkez). Inevitabil, legătura acestora este mirosită de soţul cald şi blînd (Richard Gere), din acest moment lucrurile luînd o întorsătură definitivă, redresarea fiind imposibilă.

Ce rost mai avea un film cu o tematică deloc virgină? Probabil pentru a exploata farmecul lui Diane Lane (despre care am aflat că a debutat în teatru într-o piesă montată de Andrei Şerban, cu care a continuat apoi colaborarea). Diane Lane, care a debutat în film pe cînd era o copiliţă şi îşi pecetluia prima iubire sub ocrotirea lui sir Lawrence Olivier (în A little Romance), a devenit o femeie în toată firea, dar cu un sex-appeal pe care Lyne ştie să-l exploateze. De altfel, cele mai reuşite secvenţe din film sunt tocmai cele în care apare actriţa. Jocul şi fizicul său găsesc formula prin care pasiunea să-şi găsească circumstanţe atenuante, iar raţiunea de a menţine calmul conjugal să piardă tot mai mult teren. Dacă nu era Diane Lane, nu ştim care actriţă matură ar fi fost atît de în regulă cu corpul ei încît să joace prin simpla prezenţă în cadru.

Cu toate acestea, e nevoie de multe minute ca firul epic să iasă din ghem şi ce era puternic să se piardă. Filmul devine prea lung, reacţiile personajelor - previzibile, Richard Gere de vată şi deznodămîntul lipsit de energie. Ca orice relaţie, Unfaithful începe bine, are pasiune, pericol, intensitate, dar se pierde pe drum, cînd îşi găseşte matca şi începe să semene cu o relaţie obişnuită.


Unfaithful, 2002

Regia Adrian Lyne;
Scenariul: Alvin Sargent şi G. Mac Brown
Imaginea: Peter Biziou
Scenografia: Brian Morris
Montajul: Anne V. Coates
Costumele: Ellen Mirojnick
Muzica: Jan A. P. Kacymarek
Cu: Richard Gere, Diane Lane, Olivier Martinez