Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu s-a încheiat pe 3 iunie 2007, cu o premieră semnată Andrei Şerban. Don Juan în Soho, povestea fără perdea a Don Juan-ului modern, scrisă în 2006 de britanicul Patrick Marber, după Molière, şi pusă în scenă cu actori clujeni şi sibieni, a ridicat publicul în picioare.
"Don Juan!", strigă o voce la început. "Te rog, spune-mi DJ!", răspunde Don Juan, iar astfel vechea istorie devine o poveste a zilelor noastre, în care seducătorul cîntă la baterie şi petrece cu prostituate, băutură şi droguri. O poveste în care publicul e prins ca-n mrejele seducţiei, căci luminile din sală se aprind uneori, transformînd spectatorii în material didactic: cine e "accesibil", cine e "futabil"?...
"Iubeşte-mă!", imploră soţia lui Don Juan, dar glasul ei abia se mai aude, iar trupul nu i se mai vede din mulţimea de corpuri dezgolite care o transformă într-o biată anonimă. De-acum, a devenit doar una dintre ele. Căsătorit de două săptămîni, DJ (Cornel Răileanu) e deja în căutare de noi plăceri. Îi pasă de plînsetele soţiei? Fireşte că nu. S-a căsătorit doar pentru a se putea culca cu o virgină care altfel nu i-ar fi cedat.
"M-a pervertit...", oftează nevestica părăsită (Ofelia Popii), amintindu-şi de plăcerile gustate, şi-o clipă nu-i mai pare rău. "Îl iubesc...", plînge apoi şi decide că nu poate să îl ierte. Fraţii o vor răzbuna. DJ are de ales: ori se întoarce la nevastă, ori va muri. Grupul răzbunătorilor creşte, se alătură tinere seduse şi abandonate, un tată decepţionat, chiar şi cei doi tineri slujbaşi care îl ajută pe DJ în dulcile mîrşăvii.
DJ seduce cîntînd, femeile roiesc, viaţa e un carusel al plăcerilor, însă deodată cuceritorului îi este anunţat finalul apropiat. "La noapte!", îi spune statuia cu care-a vorbit în parc după ce trăsese un joint. Să creadă? Şi ce să facă? Să renunţe la stilul de viaţă numai de teama morţii? Nici gînd! DJ sfîrşeşte ucis, toţi tabără asupra lui cu cuţite, topoare, pumni şi picioare, pentru ca la final el să reapară vesel, performînd un solo îndrăcit la baterie, fiindcă Don Juan nu va muri niciodată.
Fără falsă pudoare
Premiera de la Sibiu a început cu jumătate de oră întîrziere, fiindcă, după cum au anunţat organizatorii, "domnul Şerban încă repetă pe scenă". Răbdarea a fost răsplătită, fiindcă au intrat toţi doritorii, iar lumea s-a aşezat şi pe jos, pe lîngă pereţi. Andrei Şerban a improvizat pe loc o regie cu spectatorii, pe care i-a rugat să elibereze culoarul pe care urma să se joace, şi i-a invitat să urce pe scenă, cerînd echipei tehnice să aducă pernuţele de la Pescăruşul.
Dacă înainte de Purificare Andrei Şerban a rugat publicul să îşi pună centurile de siguranţă, acum a făcut un apel să se renunţe la falsa pudoare, cînd vine vorba de teatru. "Pescăruşul şi Rock'n'Roll au fost primite cu căldură de aproape toţi. Purificare şi Don Juan în Soho aparţin unui altfel de teatru, un teatru direct, al unui aici şi acum, cu un limbaj care provoacă. La noi, acest limbaj e acceptat doar pe stradă", a spus regizorul, conducînd publicul spre intriga din Molière transpusă în limbaj modern. Iar publicul a gustat din plin, mulţumind cu aplauze prelungite, chemînd actorii la rampă înapoi, de cîteva ori.