În penultima seară a Festivalului Naţional de Teatru I. L. Caragiale, o mare de oameni (dar mai ales tineri) a luat cu asalt sala din strada Lipscani (fostă "Rapsodia Română") a noului Centru cultural european, spre a fi martora premierei lui Dan Puric, directorul artistic al Centrului, cu Made in Romania, ultimul său scenariu, montat chiar aici, cu concursul aceleiaşi colaboratoare eminente, în persoana coregrafei Malou Iosif. Este un discurs scenic de o uluitoare fantezie şi vitalitate, cu năucitoare racorduri şi ruperi de ritm, de un umor "bestial", în care teatrul tradiţional, pantomima, muzica variată, sunetul abrupt sau cuvîntul laconic, plasticitatea corporală ori mimica, adeseori încremenită într-un stop-cadru mai grăitor decît acţiunea sau replica, alcătuiesc un limbaj artistic generos prin bogăţia lui de semnificaţii, prin tendinţele manifest novatoare în planul expresiei scenice şi prin rapiditatea percepţiei intelectuale şi emoţionale ce creează un adevărat uragan de aplauze şi ovaţii în sală.
Dacă în deschiderea festivalului, prin Hamlet, regretatul regizor Vlad Mugur ne-a oferit o cuprinzătoare şi tulburătoare metaforă a nebuniei apocaliptice a lumii noastre, iată-l acum pe Dan Puric, cel atît de mult apreciat de Vlad Mugur, construind un "ochean" fermecat de "umor românesc", prin care putem privi cu detaşare, printre cascade de rîs ce pe alocuri ne îngheaţă pe figură, spre piscurile şi abisurile civilizaţiei umane, plină de tandreţe şi de abjecţie, de stereotipii şi absurd, sau de mari şi de mici seisme din care, însă, omenirea n-a învăţat nimic şi este oricînd dispusă a le parcurge încă o dată...
Elegantul ecleraj muzical-coregrafic de salon, din începutul spectacolului, ne dezvăluie violenţa şi sufocanta presiune, de tip terorist, exercitată de societate asupra cuplului care tînjeşte la eterna evadare prin intermediul iubirii. Rînd pe rînd, defilează prin faţa noastră imaginile pitoresc-groteşti ale eroismului golit de sens şi ale absurdităţii războiului, ale revoluţiei bolşevice încheiate prin împuşcarea ţarului şi a familiei sale, dar şi erorile sau ororile vremii noastre, parodiate cu iscusinţă şi har, într-o bine ritmată înlănţuire de secvenţe ce te poartă pe aripile valsului şi ale... artelor marţiale, prin studiourile hollywoodiene şi pe gazonul marilor stadioane, de la un step la un tango argentinian, la întîlnirea cu Charlie Chaplin şi cu Napoleon, ori în fascinantul dans maramureşan, plin de eleganţă şi de mister, de frust tragism şi de maiestuozitate. De data aceasta, pasajele muzicale cu valoare de citat ori insolitele impulsuri sonore cu iz japonez sunt înlocuite de virtuozitatea naiului lui Niculae Voiculeţ.
Nu putem omite severa aplecare a lui Dan Puric asupra acestei izbînzi, răsplătită cu ovaţii la scenă deschisă, domnia sa mărturisindu-ne, ca un autentic perfecţionist, că este nevoie de "finisarea unor momente, a intrărilor şi ieşirilor din scenă, a relaţiei dintre gest şi muzică, ori dintre personajele individuale şi cele colective". Credem că în cuvintele sale putem afla garanţia carierei de excepţie ce se deschide în faţa acestui spectacol în care, fapt tot mai rar astăzi, umorul se însoţeşte mereu de inteligenţă şi de bun-gust. Să notăm în final numele protagoniştilor, care mîine-poimîine s-ar putea transforma în renume: Carmen Ungureanu, Mihai Baranga, Richard Bovnoczki, Adriana Butoi, Dana Cavaleru, Adelaida Costache, Ramona Cutina, Oana Flora, Adrian Horobeţ, Dragoş Huluba, Oxana Moravec, Nicolae Nastasia, Adriana Nicolae, Vlad Oancea, Silviu Oltean, Ileana Olteanu (aceeaşi care alături de Dan Puric a strălucit la mai puţin de 24 de ore, pe scena Naţionalului bucureştean, în Jocul dragostei şi-al întîmplării), Ion Parea, Mihai Răzuş, Violeta Totir, Andrei Vasluianu şi Ioana Visalon.