România Liberă / noiembrie 2001
După deceniul de strălucire sub aripa lui Purcărete şi întoarcerea glorioasă în Bănie a regretatului magician Vlad Mugur, a venit rîndul tînărului regizor braşovean Claudiu Goga să sune "deşteptarea" şi să reînnoade şirul performanţelor pe scena Teatrului Naţional din Craiova, printr-un incitant spectacol cu Revizorul lui Gogol. Pe cît de adevărată şi de cutremurătoare se dezvăluia, în plin totalitarism, versiunea "politică" memorabilă a piesei, datorată lui Lucian Pintilie, la Teatrul Bulandra, pe atît de proaspătă, actuală şi impresionantă prin comicul ei amar ni se înfăţişează această reprezentaţie gîndită de unul dintre cei mai înzestraţi şi mai maturi directori de scenă ai generaţiei tinere.

Spectacolul debutează cu o imagine mizeră de han periferic, unde Hlestakov (Sorin Leoveanu) şi Osip (Marian Negrescu), flămînzi şi fără bani, îşi încearcă disperaţi norocul de a mai primi încă un blid de supă. Ca un veritabil şoc, urmează întîlnirea nocturnă, cu valoare "strategică", din "cimitirul" unde, într-un fulminant monolog, Primarul (Ilie Gheorghe) decretează alertă generală în vederea sosirii ilustrului musafir, după ce îi suduie pe toţi slujbaşii urbei pentru năravurile şi nelegiuirile lor, resimţite în chip dezastruos de populaţia oropsită. (Cît de uşor de recunoscut sunt ele în spaţiul nostru mioritic, de la corupţie, oportunism, delaţiune, beţie şi frivolitate, pînă la mizeria din administraţie, spitale şi şcoli, ori murdăria de pe străzi şi "problema" cîinilor vagabonzi!). În întunericul scenei sclipesc gîngăvelile, precipitările şi bufoneriile grotesc-pitoreşti ale tandemului Bobcinski (Nicolae Poghirc) şi Dobcinski (Angel Rababoc), de un umor savuros pe tot parcursul spectacolului. Urmează întîlnirea incendiară dintre Primar şi Hlestakov, tocmai la "baia populară" (!?), printre duşuri, într-o scenă de un comic irezistibil, dar, ca toate momentele-cheie ale reprezentaţiei, pătruns discret de amarul relaţiilor viciate din societate.

Remarcabil prin inventivitate regizorală şi virtuozitate interpretativă este apoi caruselul "miturilor" sub formă de împrumut, la care participă toţi slujbaşii de frunte ai oraşului, începînd cu Primarul, urmat cu sîrg, dar şi cu excelent aplomb actoricesc de Dirigintele poştei (Valer Dellakeza), Judecător (Vasile Cosma), Epitrop (Iosefina Stoia, într-un reuşit travesti), Inspectorul şcolar (Adrian Andone, memorabil în clipele de disperare cînd crede că şi-a uitat banii acasă) şi aceiaşi "prăpădiţi" Bobcinski şi Dobcinski. De partea cealaltă, lumea negustorimii, condusă de starostele Abdulin (Ion Colan), un maestru al delaţiunii, invadează scena cu felurite peşcheşuri menite a-l cîştiga pe Hlestakov şi a-l determina să-l trimită pe primar în Siberia. Tot ei se vor tîrî apoi ca nişte rîme, pe care Primarul, întrerupt din beatitudinea visului său de general la Petersburg (un monolog admirabil), le va lovi cu cizma, numindu-i fie "şoimi", în derîdere, fie "păduchi", atunci cînd vor implora iertarea de la cel pîrît. Momente edificatoare pentru arta spectacolului sunt însăşi apariţia lui Hlestakov în mijlocul "înaltei societăţi", purtat de acea caraghioasă caleaşcă-personaj, printr-un hilar joc de-a v-aţi ascunselea cu cei de faţă, întîlnirea falsului Revizor cu familia Primarului, urmată de zburdălniciile erotice alături de soţia (Nataşa Raab), şi, mai ales, de fiica acestuia, bîntuită de nontalentul cîntatului (excelentă evoluţia tinerei Iulia Lazăr), logodna şi prima noapte de amor săvîrşit în caleaşcă, peste Medicul (Valentin Mihali) strivit la înghesuială, dar mai ales finalul, cînd petrecerea dansantă ce o sfidează tocmai pe tînăra mireasă este întreruptă brutal de un veritabil cutremur, pe care-l întrupează apoi sosirea adevăratului Revizor: o caleaşcă din care nu mai coboară nimeni!

Faptul este precedat de o scenă desfăşurată într-un ingenios crescendo tragi-comic, prilejuit de lectura scrisorii lui Hlestakov de către toţi cei batjocoriţi, pînă cînd scrisoarea, care circula din mînă-n mînă, va fi purtată de vînt către înaltul cerului. Ici şi colo, o dată cu cortinele în întuneric, apar pe un ecran fragmente de texte evanghelice despre ceasul neştiut, cînd fiecare va trebui să dea socoteală, ori despre tunete, fulgere şi cutremure vestind Apocalipsa, în timp ce un uriaş nas gogolian (Mihai Arsene) se plimbă printre spectatori, atrăgîndu-i către miezul întîmplărilor.

Expresivitatea cu totul remarcabilă şi funcţionalitatea decorurilor lui Vasile Buz, cu "metamorfoze" de mare vioiciune comandate de Feciorul de casă (Marian Politic), pe muzica din "Dansul săbiilor", dar mai ales iscusinţa personalizării elementelor acestui decor (caleaşca, fîntîna, groapa din cimitir etc.), paleta cromatică sugestivă a costumelor realizate de Lia Dogaru, ca un inteligent amestec de eleganţă autentică sau falsă şi delicată ironie, ori impulsurile parodice ale coregrafiei datorate Feliciei Dalu reprezintă tot atîtea componente importante ale frumuseţii şi vitalităţii acestui spectacol.

Dar, dincolo de toate acestea, ori înaintea tuturor, trebuie subliniate meritele regizorului Claudiu Goga de a ne fi propus un discurs pe cît de violent comic, pe atît de dramatic meditativ (dacă nu chiar şi mistic), despre o lume naufragiată, ce nu mai poate fi salvată decît, poate, de Cel de Sus. În acest discurs scenic, în care aproape că n-au existat rebuturi actoriceşti, în fruntea celor remarcaţi de noi au strălucit Sorin Leoveanu (ce performanţă, cu acest uluitor Hlestakov, în aceeaşi lună cînd ne-a surprins la premiera clujeană cu Hamlet!), Ilie Gheorghe, Iulia Lazăr şi tandemul Poghirc-Rababoc. Dacă toţi interpreţii vor evolua mereu ca la premieră, Claudiu Goga va putea oferi publicului din Bănie şi din ţară (pe cînd din Capitală?) un spectacol profund actual şi viu colorat, de o impecabilă rigoare a construcţiei şi un năucitor histrionism, de referinţă pentru sine şi pentru scena craioveană, dar şi tonic pentru viaţa noastră teatrală, în ultima stagiune destul de săracă în evenimente.

La premiera de la Craiova cel mai fericit "spectator" mi s-a părut a fi chiar un regizor. Un extraordinar regizor şi profesor: Valeriu Moisescu, cel care i-a avut studenţi, printre alţii, pe Silviu Purcărete şi pe Claudiu Goga...
De: Gogol Regia: Claudiu Goga Cu: Sorin Leoveanu, Ilie Gheorghe

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cro[email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus