Cînd Dumitru Solomon scria Socrate, Platon, Diogene cîinele, Arma secretă a lui Arhimede ş.a., comentatorii scriau cu sîrg despre tot ce nu se referea la trimiterile în actualitatea înconjurătoare a anilor '70-'80. Se scria, printre altele, despre "tactul său artistic" şi despre "strecurarea printre dificultăţi dramaturgice". În fapt, este vorba şi despre tact pur şi simplu sau tact politic, i-am putea spune, pentru că dramaturgul îşi introduce discursul cu atîta abilitate încît n-ar fi trebuit descoperit de cenzori. Dar veghea lor era nemărginită şi aceste tente nu s-au văzut împlinite scenic aşa cum ar fi meritat.
Altă categorie din ampla sa listă de titluri o reprezintă adaptările de basme ("teatru cu oameni şi animale"), în care, aşa precum scria Mircea Iorgulescu, "îmbină virtuozitatea pur tehnică a unui bun cunoscător al meşteşugului teatral cu o surprinzătoare fantezie intelectuală, mobilă, diversă, ironică, maliţioasă şi de deopotrivă tandră în transfigurarea elementelor de viaţă cotidiană". Iezi, lupi, scufiţe, transfiguraţi au ba, îşi cam spuneau păsurile, şi textele au ajuns şi ele rar la reprezentarea scenică. Din seria aceasta făceau parte şi "două privighetori" care, acum, stau la baza unui spectacol la Teatrul de Comedie.
La mai toate piesele pe care le aduce pe scenă, Horaţiu Mălăele prescurtează sau chiar schimbă titlurile, pentru a avea, probabil, libertate de mişcare. Recenta montare se numeşte Ţara lui Abuliu, cu accent pe a doua silabă. O fi titlul autorului care şi-a lucrat propriul text? O fi titlul regizorului, care-l scoate mai comercial? Ei ştiu... Cert este că Horaţiu Mălăele, umorist de felul său, actor cu ştiinţa poantei cronice, mînuieşte cu haz ceea ce a păstrat din textul lui Dumitru Solomon. Mai exact, se distrează pentru a ne distra cu o glumă teatrală. Îl ajută şi actorii, în special Marian Rîlea, ce-şi exploatează toate resursele la îndemînă.
Şi are destule. De mirare, însă, că la dicţiunea sa defectuosă mai adaugă o pelticeală care face de neauzit replici altminteri cu haz. El şarjează, regizorul şarjează - veselie generală. Apropo de şarjă... Regizorul Horaţiu Mălăele nu se sfieşte să compună şi una "prietenească" la adresa unor regizori ca Andrei Şerban, Silviu Purcărete, Cătălina Buzoianu şi Alexandru Hausvater. Scurt, din şfichiuirea biciului. O pot recepta doar cei familiarizaţi cu teatrul important. Dar nu pentru aceştia a adus Mălăele în scenă gluma sa, la care contribuie cu sîrg şi dăruire Dorina Chiriac (talent, talent), Valentin Teodosiu (proaspăt transferat de la Teatrul Nottara), Alexandru Pop (proaspăt evadat din bucătăria de pe micul ecran), Laura Creţ (frumoasă privighetoare necîntătoare) ş.a. Muzica lui George Marcu creează antren, iar costumele, în special ale Mariei Miu, aduc spor la caratele umorului.