Nicolae Mărgineanu, după Montréal

Succesul filmului semnat de regizorul Nicolae Mărgineanu în Canada la "Festivalul filmelor lumii", găzduit de Montréal, a readus România în atenţia lumii bune a cinematografului mondial. Cele mai importante ziare din capitala francofonă a Canadei titrează: "O Jeanne d'Arc româncă" sau "Fantoma închisorilor lui Ceauşescu", menţionînd filmul Binecuvîntată fii, închisoare, evocarea cineastului român a unui fragment de istorie încărcat de atrocităţi şi miracole. Odile Tremblay scrie în "Le Devoir": "Ieri, din România, ne-a parvenit un film foarte sensibil, adaptat după o întîmplare adevărată. Cineastul leagă o lume fără speranţă de un univers fără speranţă. Filmul este o cronică a cotidianului de neîndurat. Fără patos, cu o mare economie de mijloace, eliminînd scenele de cruzime, acest frumos film este impregnat de o serenitate ce transcende insuportabila realitate" (uitată, de altfel, de o bună parte din lumea occidentală). "O Jeanne d'Arc româncă" titrează cotidianul "La Presse de Montréal": "Filmul regizorului Nicolae Mărgineanu, unul dintre cele mai solide din competiţie, se sprijină pe o apropiere spirituală nu departe de tematica lui Bresson. Există puţin din Un condamnat la moarte a evadat în Binecuvîntată fii, închisoare, iar personajul central este foarte asemănător celui din Procesul Ioanei d'Arc". Tema o regăsim în textul propus de Nicole Valéry Grossu, care a oferit substanţa filmului.

L-am rugat pe regizorul Nicolae Mărgineanu să rememoreze cîteva secvenţe din "aventura canadiană" a unui film necesar şi de o înaltă încărcătură spirituală.

- Selecţia filmului a fost o surpriză, fiindcă noi am trimis doar o copie pe VHS distribuitorului francez care, la rîndul lui, a transmis-o în Canada. Filmul fusese deja cumpărat de canadieni, iar distribuitorul canadian l-a propus festivalului. Am fost foarte bucuros şi am acceptat participarea filmului la un festival prestigios. Filmul a fost proiectat şi la Québec, unde avea loc o secţiune paralelă a festivalului. Filmul însă va fi prezentat în afara competiţiei şi la Festivalul de la Toronto, un festival cinematografic important, la rîndul său, pe partea engleză a Canadei.

- Cum a fost primit filmul în festival? Ce ecouri a avut în rîndurile presei şi publicului?
- Filmul a fost primit neaşteptat de bine. Am avut prima proiecţie la ora 9, cînd de obicei nu prea intră lumea în cinematograf, chiar la festival. Cînd am văzut sala plină, am rămas foarte plăcut surprinşi, iar preşedintele juriului, regizorul polonez Andrzej Zulawski, a lăudat publicul canadian, un public matur, interesat autentic de film, un public care nu are snobismul întîlnit la alte festivaluri internaţionale (Veneţia, Cannes etc.), unde nu s-a întîmplat ca lumea să umple sălile. A fost un public extraordinar, a fost o mare bucurie. Mulţi spectatori spuneau: "N-am ştiut că se întîmplă pe lume aşa ceva. Nimeni nu ştia că România a trecut prin acest calvar". Am spus la conferinţa de presă că, totuşi, închisoarea de femei era cea mai uşoară, nu se putea compara cu experienţele de la Aiud sau de la Piteşti. Ei s-au legat de cruciuliţa Mariei; o recunoşteau în hotel, au recunoscut-o pe stradă, o întrebau despre film, despre noi. Ţin să mulţumesc producătorului Michel Buruiană, care ne-a susţinut cu o inegalabilă generozitate şi profesionalism în promovarea filmului.

- Ce se mai întîmplă acum cu acest film, care a avut un asemenea succes?
- Filmul este invitat la Festivalul filmului francofon de la Namur, la un festival internaţional de film din Polonia, voi încerca să-l trimit la Amiens şi în Italia.

- Eşti absorbit încă de soarta acestui film; orice proiect paralel este dat la o parte; este mulţumitoare această situaţie?
- Orice autor de film este cucerit de filmul său; dar, ca producător, fac o paranteză: cu legea aceasta a cinematografiei, făcută de bunul nostru "coleg" Sergiu Nicolaescu, producătorul de film care răspunde 7 ani de film nu-şi recuperează niciodată nici un leu. Recuperează cine a pus bani cash şi CNC-ul. Deci a făcut în aşa fel încît noi să nu avem nici un interes financiar. Cu Legea Gabrea, noi ne recuperam primii banii, ceea ce era bine, fiindcă se puteau reinvesti banii tot în film, în echipamente etc.

- Ai în proiectele studioului susţinerea filmului FAZAN al lui Ovidiu Georgescu. De ce ai mizat pe acest regizor?
- Este un tînăr foarte talentat, care a reuşit să facă un film fără sprijin de la stat. A avut un curaj uluitor. Am văzut filmul şi, în afară de limbaj, care mă face să mă retrag, să fiu retractil la ceva care nu cred că exprimă perfect adevărul realităţilor noastre. Dar subiectul filmului este extraordinar. Înţeleg şi această generaţie, care poate vrea să exorcizeze nişte realităţi.

- Ce proiecte ai propus la concurs?
- Am avut Biblioteca din Alexandria, un subiect după romanul lui Petre Sălcudeanu, un proiect vechi de opt ani, dar Sălcudeanu s-a retras din concurs, şi Logodnicii din America, scenariu al Evei Sîrbu, un film contemporan, care n-a fost băgat în seamă de juriul de la ultimul concurs. Acum încerc să caut un producător străin.

- Ca producător, ai realizat filme de scurtmetraj, documentare sau de ficţiune. Cine le vede? Cum pot fi ele distribuite şi difuzate pentru public?
- Doar un singur film l-am scos pe marile ecrane, filmul lui Hanno Höfer - Dincolo - şi l-am cuplat cu Faimosul paparazzo. Nu ştiu cum a fost în provincie, dar în Bucureşti a fost difuzat. Am produs cinci filme. Ajutoare umanitare a fost cumpărat de Canal Plus, care a cumpărat şi filmul lui Mungiu, Zapping. Acum au fost toate cumpărate de România Cultural. Antena 1 l-a cerut, dar fără să plătească nimic, şi am refuzat difuzarea. Posturile de televiziune ar avea posibilitatea să cumpere astfel de filme măcar cu banii obţinuţi din publicitate.

- Care e cea mai recentă bucurie de autor?
- Că filmul Binecuvîntată fii, închisoare a fost cumpărat de canadieni pentru marile ecrane. Ceea ce contează enorm pentru promovarea unui film este contactul direct cu oamenii din zona unde se va difuza filmul. Am avut patru prezentări, o conferinţă de presă, interviuri la radio şi televiziune, şi asta contează enorm. Filmul a fost cumpărat pentru marile ecrane şi în Elveţia, şi în Belgia, şi acum sunt în tratative şi cu distribuitorii francezi. Producătorul francez se numeşte Michel Gue, de la MGI-International, Paris.

- E bine de ştiut, dincolo de faptul că experienţa ta poate fi repetată şi de alţi colegi. Noi îţi mulţumim, Nicolae Mărgineanu, pentru faptul de a fi fost un ambasador convingător şi pentru filmul românesc.