Mărturisesc că, dacă n-ar fi scris "directed by William Friedkin" pe genericul final, n-aş fi ghicit în vecii vecilor. O metaforă claustrofobică şi extrem de americană, întîmplată teoretic undeva în Texas, practic nicăieri, în doar două personaje (o Ashley Judd aşa cum n-aţi mai văzut-o vreodată şi un Michael Shannon dezlănţuit & viitor mare actor) care se descompun treptat şi implacabil sub ochii noştri, iniţial impresionaţi, în final îngroziţi. Nu-i deloc greu să descifrezi, în spatele titlului original, care trimite deopotrivă la gîngănii şi microfoane, un manifest despre starea actuală a societăţii moderne (în special cea yankee), guvernată de suspiciune şi paranoia - e cutremurătoare însă priveliştea "combatanţilor" cuprinşi de demenţă şi sfîşiaţi (la propriu) de obsesia supravegherii şi a controlului.
Bug este adaptarea cinematografică a unei piese de teatru pe care mi-aş fi dorit-o mai veche (pentru a o putea numi vizionară); dat fiindcă-i recentă, e doar necesară. Dar e meritul lui Friedkin, regizor care nu mai are, de mult, nimic de demonstrat, că acest eseu filmic atipic, low-budget şi fascinant, te poate scîrbi sau te poate înverşuna, dar nu te poate lăsa, cu nici un chip, indiferent.