După Festivalul de Teatru de la Piatra-Neamţ (21-31 octombrie 2007), ajuns deja la a 22-a ediţie, nu ştiu dacă o să mai merg la teatru. La început am crezut că oraşul e de vină: citeam într-un ziar local că oamenii de aici vor să construiască şi pendulul lui Foucault, şi Turnul Babel.
Dar nu, oraşul e minunat, iar clădirea teatrului e chiar simpatică. Holurile ciudate, care duc peste tot, legenda că pe aici toţi monştrii sacri (sau moanstrele sacre, cum am auzit că se mai zice pe plan local) au jucat primele lor piese fac din acesta un spaţiu potenţiabil. Însă piesele selectate în festival au rupt vraja în două, amintind că, în marea lui mărinimie, teatrul românesc se poate reduce la doi termeni: plictis şi artificialitate. Dar să nu ne grăbim.
Generalizările sînt moartea pasiunii, poate de aceea selecţia la secţiunea "Regal Teatral" a fost una dedicată teatrului fosilizat şi fosilizant. Festivalul de la Piatra-Neamţ e, de fapt, un compus între un festival al regizorilor, actorilor şi desantului tînăr - secţiunea "Pledez pentru tine(ri)" putea oare să aibă alt nume, hmmm - şi un altul, în care un critic cunoscut, recunoscut şi atoatecunoscător (Alice Georgescu, pentru ediţia din acest an) propune piese care se joacă acum prin Ro. Dacă la secţiunea de "tinere speranţe" nu poţi învinui pe nimeni, pentru că nu există (încă) standarde de selecţie, la secţiunea de regal lucrurile stau un pic diferit.
Această secţiune ar trebui să prezinte ce e mai bun pe piaţa consacraţilor, pe piaţa marelui teatru, fie el şi naţional. Poate că selecţionerul a încercat să dea o imagine clară şi dureroasă a situaţiei. Nu prea contează; în 3 zile am reuşit să mă enervez cît pentru 3 stagiuni.
Cea mai proastă piesă a fost cea a Teatrului Naţional din Bucureşti, un remake, care se vroia modern, după Vasile Alecsandri, Sînziana şi Pepelea. Cu o regie anostă şi cu mari vedete înşirate ciorchine pe afiş, acest spectacol retrogradează şi aşa mult hulitul Naţional în categoria Căminelor Culturale, subspecia emisiuni teve de divertisment, în genul mare al umorului forţat şi grobian. O piesă la care publicul a aplaudat fioros (da, juca Naţionalu'!), actorii au fost mîndri, iar banul public s-a dus într-o gaură estetică (şi o parte lăutarilor care au cîntat Naţionalului la ureche, cu strigături şi dedicaţii, cum se face, la cina de după megasucces). Teatrul Popular Naţional ar trebui să scrie pe afişe limita maximă de vîrstă permisă.
În partea opusă, la reprezentaţia Şefele (apărută în festival în ultimul minut, ca rezervă), oamenii au ieşit din sală. Pentru că era prea dur, prea direct, prea departe de falsul şi jocul telenovelistic promovat de marile teatre.
Cel mai frumos lucru dintr-un teatru sînt ferestrele
Nici la secţiunea tinerilor nu prea sînt motive de bucurie. Avansaţi tehnologic, contemporano-urbani, mixînd medii video, sonore şi performative, ceva totuşi nu se leagă. Cu o singură excepţie, piesa Fotografii explicite, în regia Mirunei Dinu, care, de altfel, a şi fost premiată. Orice s-ar spune, secţiunea dedicată tinerilor a avut ceva care lipseşte perspectivei fosile: diversitatea. De la spectacole axate pe VJ-ing şi scenografii minimale din neoane, chiar şi proiecţii din jocul virtual Heroes, pe texte recente, nimerite sau nu, toate aceste influenţe actuale încearcă să dezmorţească spectatorii.
M-am gîndit de ce un alt mare-mare critic de la noi atunci cînd face cronică de spectacol povesteşte trei sferturi din text cum plouă, cum bate soarele sau cum s-a întîlnit pe drum cu un prieten bun. Pentru că la asemenea piese (pe care nu, nu le desfiinţăm!), singura salvare e să spui: cel mai frumos lucru dintr-un teatru sînt ferestrele. Prin ele se vede afară. A, şi portarul-pompier, un tip fain care se joacă de-a barmanul în timpul liber de teatru.
Palmaresul Festivalului de Teatru de la Piatra-Neamţ 2007
Secţiunea Actorie. Şcoli de teatru. Cel mai bun actor: Alex Fifea - Tim din spectacolul Fotografii explicite de Mark Ravenhill, regia Miruna Dinu, Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică "I. L. Caragiale" Bucureşti (U.N.A.T.C.). Cea mai bună actriţă: Sabina Posea - Nadia, Fotografii explicite.
Secţiunea Actorie. Profesionişti. Cel mai bun actor: Mihai Smarandache - Quintonce din spectacolul Inimi cicatrizate de Max Blecher, regia Radu Afrim, Teatrul de Stat Constanta. Cea mai bună actriţă: Lana Moscaliuc - Eva, Inimi cicatrizate.
Secţiunea regie - Debut: Miruna Dinu, Fotografii explicite. Premiul pentru Regie - Profesionişti nu s-a acordat.
Premiul special al juriului pentru one man show: s-a acordat lui Marius Damian pentru rolul din Netotu' după Isaac Bashevis Singer şi Jean Claude Carrière, regia Cristian Juncu, Teatrul 74, Tîrgu-Mureş.
Premiul pentru cel mai bun spectacol - Şcoli de Teatru: Trilogie belgrădeană de Biliana Srbljanovic, regia Mihai Brătilă şi Mircea Gheorghiu, U.N.A.T.C.
Premiul pentru cel mai bun spectacol - Profesionişti: Inimi cicatrizate.
Premiul pentru scenografie - Andrei Dinu, Fotografii explicite.
Secţiunea dramaturgie - Antoaneta Zaharia - Just for fun, Victor Ion Drăgan - Morţii nu beau cacao cu lapte.
Juriul a fost format din: Mihaela Michailov (preşedinte), Oltiţa Cîntec, Alina Herescu, Alexandru Boicu.
Nu uitaţi: Aplaudaţi doar dacă - şi cît - vă place! O campanie iniţiată de LiterNet.