11 zile, 2 secţiuni, 5 şcoli de teatru, 19 trupe (dintre care 5 independente), 26 de spectacole (unul venit din Franţa, de la Centre National des Arts du Cirque) şi 4 concerte, aşa arată profilul statistic al Festivalului de Teatru de la Piatra Neamţ, ajuns, în 2007, la a XXII-a ediţie (21-31 octombrie 2007). Unul dintre cele mai vechi întîlniri de gen din ţară, ca dată a naşterii, festivalul pietrean a trecut, în căutarea unei identităţi care să-l individualizeze în multitudinea de manifestări de gen din România, prin mai multe formate - naţional, internaţional, din nou naţional, al universităţilor de teatru, al spectacolelor de succes etc. Formula prezentă a combinat două componente: un Regal teatral, cu spectacole acreditate ca valoroase de selecţia criticului de teatru Alice Georgescu, şi Pledez pentru tine(ri), un concurs adresat, pe de o parte, studenţilor la Teatru, pe de alta, profesioniştilor din domeniu, cu condiţia ca vîrsta lor să nu depăşească limita biologică recunoscută ca delimitare a tinereţii, 35 de ani. Multe şi de toate, cîte două-trei spectacole pe zi, foarte solicitant pentru cine şi-a propus să vadă tot sau cît mai mult.
Spectacolele din Regal au umplut sala seară de seară. Ceea ce arată că publicul local ştie să aprecieze arta de calitate, că la Piatra Neamţ, în ciuda unei vieţi economice aşa, ca în orăşelele de provincie, a sutelor de probleme şi a concurenţei televizorului, oamenii continuă să meargă la teatru. Un alt argument în favoarea ideii că această comunitate urbană susţine arta scenică o constituie lunga listă a sponsorilor care s-au implicat financiar în sprijinirea evenimentului.
Mulţi dintre spectatori au fost adolescenţi şi studenţi, ceea ce justifică dorinţa organizatorilor de a impune secţiunea Pledez pentru tine(ri), în condiţiile în care în ţară există întîlniri relativ similare ca ţintă - la Mangalia, Gala Hop, la Reşiţa, Colocviile de Regie. E o secţiune în care artişti aflaţi la primii paşi în carieră au prilejul să-şi arate puterile creatoare şi să fie răsplătiţi, prin premii, pentru reuşite. Sistemul de... admitere a fost pe bază de înscriere, urmată de o sumară selecţie. Largheţea aceasta a fost bună, căci a însemnat deschidere, un credit în încredere acordat cu generozitate. Dar a avut şi neajunsul că, cel puţin la profesionişti, multe spectacole de foarte bună calitate au rămas pe dinafară, lăsînd prea mult loc altora, neinteresante, modeste. Ceea ce a şi făcut ca Premiul pentru Regie profesionişti să nu se acorde. Situaţia relevă în fondul ei un simptom al ultimelor sezoane: deşi anual ies suficienţi regizori de pe băncile facultăţilor din Bucureşti, Cluj şi Tg. Mureş (aici, doar o dată la doi ani), mulţi par că se volatilizează. Foarte puţini sînt cei care lucrează pentru scenă; pragmaticii se orientează către îndeletnici mai bănoase (televiziune, publicitate); cei ce vor să profeseze găsesc cu destulă dificultate o instituţie care să investească în viziunile lor, directorii bătîndu-se pe regizorii deja "solvabili" artistic, ale căror nume îi duce la sigur în topuri.
Scanînd oferta de la Piatra Neamţ, situaţia viitorului nostru teatral se prezintă optimist. Am văzut spectacole realizate de profesori de Actorie cu studenţi, de studenţi la Regie cu studenţi, de studenţi la Regie cu actori profesionişti, de regizori cu actori, de regizori cu studenţi la Actorie, deci toate combinaţiile posibile. In contextul dat, cea care s-a remarcat fără echivoc a fost Miruna Dinu (Premiul pentru Regie Debut). Masterand la Artele spectacolului contemporan (UNATC "I.L. Caragiale" Bucureşti), ea a participat în competiţie cu Fotografii explicite de Mark Ravenhill (Studioul Casandra). Corecta abordare a textului, evidenţierea lui prin mijloace scenice, felul în care i-a pus la treabă pe colegii de la Actorie (Oana Popescu, Lucian Iftime, Alex Fifea, Ionuţ Grama, Paul Dunca, Sabina Posea), colaborarea cu studentul la Scenografie Andrei Dinu au fost elemente care probează maturitatea sa artistică. Fotografii explicite e un spectacol în cel mai autentic înţeles al termenului, care ar da foarte bine pe afişul oricărui teatru din ţară.
Pentru a deveni un adevărat "tîrg" al tinerelor talente, Teatrul Tineretului ar trebui să aducă la Pledez pentru tine(ri) mai mulţi profesori, directori de teatre, animatori de companii independente, critici. E drept că luna octombrie e plină de festivaluri şi de-abia reuşeşti să te strecori printre perioade, ca să eviţi suprapunerile. Dar miza pledoariei pietrene e ca o distincţie obţinută aici să devină un atestat al valorii în ascensiune. Aşezarea tinerilor alături de consacraţii din Regal le dă primilor un spor de motivaţie, e un soi de oglindă despre cum ar trebui să evolueze în timp. Sau le poate arăta, la fel de bine, care sînt capcanele acestei meserii, ce să evite, cum să nu ajungă, ce să nu facă.
Consistentă, cel puţin numeric, a fost şi secţiunea Dramaturgie a concursului: 22 de texte,13 autori (unii au fost acceptaţi cu mai multe piese, ceea ce nu e tocmai în regulă, căci au beneficiat teoretic de mai multe şanse decît cei care s-au înscris cu o singură lucrare). Cele mai multe au fost modeste ca realizare scriitoricească. M-aş fi aşteptat ca tinerii autori să abordeze cu precădere subiecte specifice vîrstei, pe care să le dezvolte printr-o scriitură modernă. Nici vorbă! Tot canonul clasic a fost preferat. Îmbucurător e faptul că s-a mai temperat apetitul pentru expresii obscene gratuite, care, în cele mai multe cazuri, ascund de fapt fisuri de ordin dramaturgic.
Cu concluziile acestei ediţii-pilot trase, Pledez pentru tine(ri) are o mare şansă, pe care trebuie să o joace: aceea de a deveni un Festival al confruntării estetice între şcolile de teatru, între tinerii talentaţi, care, prin munca lor, contează. }ine de un firesc ce vine din denumire ca Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ să atragă şi să lanseze creatori aflaţi la început de drum. E un bine făcut teatrului romanesc, dar şi scenei pietrene, pe scîndura căreia au călcat odinioară Leopoldina Bălănuţă, Mitică Popescu, Coca Bloos, Constantin Cojocaru, Valentin Uritescu, Oana Pellea etc., călăuziţi de David Esrig, Liviu Ciulei, Radu Penciulescu, Alexandru Tocilescu, Andrei Şerban, Nicolae Scarlat, Victor Ioan Frunză, Alexandru Dabija etc.
P.S.: Cîteva cuvinţele şi despre public - indiferent că spectacolul a fost bun sau prost, pietrenii au aplaudat cu insistenţă. Ca acţionaţi de un resort, la final s-au ridicat şi de pe scaune (cam peste tot în ţară se face la fel), entuziasmaţi. Explicaţiile pot fi: le-a plăcut totul (!); au amorţit şi trebuia să se mişte puţin; s-au bucurat că s-a terminat şi puteau să plece acasă.