Mai multe jumpcut-uri decît în filmul de diplomă al lui Michael Bay, mai multe poante decît în antologia (restrînsă) Monty Python, mai multe celebrităţi pe metru pătrat decît la Hollywood în ziua cînd se dau salariile - Martin Freeman, Steve Coogan, Bill Nighy (curcani), autostopistul galactic Garth Jennings (junkie), prietenul nostru Peter Jackson (Moş Crăciun), prietena noastră Cate Blanchett (cu mască, fără mască) - plus replici cool de notat în carneţel pentru viitorul party re:publik: şi asta doar în primele zece minute!!!
V-aţi prins că n-avem de-a face cu un action oarecare de sîmbătă seara şi chiar dacă nu v-aţi prins e totuna - bine aţi venit în Sandford, un orăşel paşnic & britanic, unde nu s-a mai petrecut o crimă de 20 de ani şi unde ofiţerul Nicholas Angel e detaşat... forţat ("Eşti prea bun pentru Londra, ne faci să ne simţim prost!") la sancţionat contravenienţi, admonestat adolescenţi şi capturat lebedoi... inteligenţi. Numai că, vedeţi voi, diverse personaje încep să moară în cele mai bizare & sîngeroase moduri (decapitaţi, înjunghiaţi, explodaţi), în timp ce localnicii, de la şeful poliţiei la şeful supermarket-ului, ale căror nume semnifică tot atîtea ocupaţii (Shooter, Butcher, Reaper, Blower) sînt convinşi, la unison (sic!) că-i vorba doar de accidente... nefericite, Dumnezeu să-i ierte!
Acuma... imaginaţi-vă, vorba celor de la Empire, că Tony Scott ar fi regizat un episod din Miss Marple, sau, vorba mea, că John Woo ar fi tras un remake după pilotul de la Verdict: crimă!, sau, şi mai bine, că Walter Hill, Sergio Leone, Sam Raimi, Robert Rodriguez şi Sam Peckinpah s-ar fi îmbătat criţă într-un pub din Anglia rurală şi dimineaţa s-ar fi apucat de filmat şi vă veţi face o idee aproximativă despre ceea ce înseamnă Hot Fuzz. Vestea bună e că filmul stă în picioare şi dincolo de noianul de referinţe în care se bălăceşte voios (de la Shining la GoodFellas şi de la Chinatown la The Wicker Man, trecînd cu graţie şi dragoste prin "esenţialele" Point Break şi Bad Boys 2), datorită plotului ingenios & şiret şi datorită seriozităţii combatanţilor, care au înţeles, spre deosebire de alţii, mai titraţi, că-i important să ne distrăm şi noi în faţa ecranului, cel puţin cît s-au distrat ei la filmări.
Fireşte că meritul cel mare revine echipei deja consacrate Edgar Wright/Simon Pegg/Nick Frost, care, după ce a rupt gura tîrgului (britanic, ce-i drept) cu serialul-cult Spaced, a explodat literalmente pe marele ecran, acum trei ani, cu savurosul Shaun of the Dead, un soi de "Lui George Romero, cu dragoste"; dar secundarii, mai ales negativii din Arca pierdută sau Arma mortală 3 (başca 007 însuşi), trebuie aplaudaţi pentru pofta contagioasă cu care iau peste picior deopotrivă cinema-ul, mentalităţile şi apucăturile englezilor. De fapt, în această ironie fină şi deloc maliţioasă şade atu-ul principal al acestui film în care moşnegii şi băbuţele devin bad-guys iar tocilarii devin superheroes, un omagiu pop efervescent, pus în scenă cu o vervă absolut intoxicantă (fie că-i vorba de o fusilladă stradală sau de un shoot'em up la băcănie) de nişte oameni care nu-şi doresc altceva decît să ne re-facă să vedem şi să iubim filme ("the greater good", care va să zică)- aşa că mă voi opri aici cu încercările mele meticuloase de a explica/povesti (magnum)opus-ul toamnei. Forget it Jake, it's Hot Fuzz.
Hot Fuzz
Un film de Edgar Wright, Anglia 2007.
Scenariul: Edgar Wright şi Simon Pegg.
Imaginea: Jess Hall.
Muzica: David Arnold.
Cu: Simon Pegg, Nick Frost, Jim Broadbent, Timothy Dalton, Stuart Wilson, Edward Woodward, Paul Freeman, Paddy Considine, Rafe Spall, Julia Deakin, Peter Wight, Anne Reid, Bill Bailey.