Teroarea duce la abrutizare - Rendition

Un film care încearcă să aducă la lumină bucăţi din adevărul fiecăruia. Pe de o parte, lumea arabă cu tradiţiile ei, conflicte interne, răzbunări personale şi îndoctrinări iar de cealaltă parte, spaima americanilor în faţa terorii, spaimă care ajunge să-i dezumanizeze. Prezentarea neutră a acestor realităţi face ca totul să se scalde uneori într-o dulce mediocritate.

Rendition este un termen prin care CIA defineşte practica de a trimite suspecţii de terorism în alte ţări, pentru a fi interogaţi. Pentru că unele dintre aceste ţări torturează prizonierii şi pentru că unii suspecţi de terorism au declarat că au fost torturaţi, s-a creat o legătură între rendition şi tortură.

Anwar El-Ibrahimi, un american de origine egipteană, dispare în timpul unui zbor dintre Africa de Sud şi Washington, lăsând în urmă o soţie "foarte" însărcinată, interpretată de Reese Witherspoon. Filmul urmăreşte povestea lui într-o închisoare din afara Statelor Unite, dilemele morale ale unui agent CIA (Douglas Freeman), care trebuie să supravegheze interogatoriul, idila dintre fiica unui ofiţer arab şi un terorist, demersurile soţiei către reprezentanţii S.U.A precum şi acţiunile acestora în virtutea dreptului la securitate naţională.

Ideea e foarte bună însă, din păcate, unele personaje sunt slab conturate, dispun de puţină forţă pentru nişte scopuri nobile iar acţiunea trenează într-un "je ne sais quoi" al filmelor cu terorişti. Nici măcar nu trăieşti în suspansul întrebării dacă cel închis e vinovat sau nu. Replicile te lasă să înţelegi din start că e nevinovat iar problema care frământă o lume întreagă, dacă adevăraţii terorişti sunt sau nu torturaţi, pierde din intensitate.

Meryl Streep pare încorsetată într-un număr fix de replici, Jake Gyllenhaal (da, cel din Brokeback Mountain) n-are nici o legătură cu ce se întâmplă, trăind anemic atât legătura amoroasă de la serviciu cât şi tragedia de a face parte dintr-o lume cu care nu are mai nimic în comun, iar Reese Witherspoon este liniştită (cu excepţia câtorva secvenţe) chiar dacă situaţia e disperată. Omar Metwally (Anwar El-Ibrahimi) reuşeşte să convingă că trece printr-o experienţă traumatizantă, iar Yigal Naor, se remarcă în rolul torţionarului Fawal.

Regizorul reuneşte toate poveştile către sfârşit, într-o întoarcere de planuri destul de reuşită, chestie care dă un aer interesant filmului şi obligă spectatorul să reevalueze scenele de până atunci. Înţelegem, până la urmă, că dacă americanii prind un suspect de terorism, care în general este arab, îl duc într-o ţară arabă, unde îl torturează alţi arabi.

Un film de văzut doar dacă nu există altceva mai bun de făcut!