Identity – un cocktail bloody

Intriga: Zece oameni necunoscuţi sunt izolaţi într-o noapte ploioasă la un hotel din mijlocul deşertului. Fiecare din cei zece ascunde, însă, secretul său iar în scurt timp, încep să fie ucişi pe rând.

Comentarii:

În Identity este atât de evident ce filme sunt băgate la mixer (Psycho, Zece negri mititei, puţin Shining), încât e chiar iritant. De altfel, precedentul film al lui James Mangold (regizorul ambiţios, foarte ambiţios, prea ambiţios al lui Girl, Interrupted) era o suprapunere ce nu se putea lăuda cu prea multă subtilitate peste superbul Zbor deasupra unui cuib de cuci al lui Milos Forman. Dar tocmai cu asta se poate lăuda Identity, care aparent este lipsit de orice dram de originalitate - modul în care le combină nu este cusut cu aţă neagră (cum zice unul dintre personaje în cea mai tare replică a acestui thriller) ci cu aţă... bej!

Identitate e aşa de bine (minuţios, perfecţionist, atent) scris, jucat (Cusack, Liotta - ca de obicei, dar şi o anume Amanda Peet), înscenat (tras cu ochiul la Hitchkock/Craven/Tarantino la un loc) încât cocktail-ul "bloody" nu e indigest nici o secundă - începe în stil Tarantino (câteva scene împrăştiate atemporal preţ de câteva minute), continuă în stil Hitchkock/Fincher (mister - de la primul; ploaie, sânge - de la al doilea) şi se termină în stil Craven (adică la fel de sângeros, dar zbârcit).

O serie de plusuri şi pentru câteva apariţii secundare foarte mişto: Jake Busey (pe post de psycho - oare de ce nu mă surprinde?), Alfred Molina (pe post de psihiatru) şi Rebecca De Mornay (vă provoc s-o depistaţi din prima!).