Woodstock (II)

Pe pajiştea de la Woodstock, toţi nu voiau să fie altceva decît ei înşişi, fără nevroze şi psihoze, ajunge o pereche de bluejeans, cîteva tricouri şi un pulovăr, dar nu neapărat nişte răspunsuri aşteptate, şi lîna facială a unui guru care îl pomeneşte pe Mahatma Gandhi, America is becoming the Whole, şi rock-n-rollul de întreţinere, şi yoga învăţată la botul calului de străvezia generaţie flower-power, de la şira spinării porneşte totul, Eart Light, Water, Wind and Fire, şi Joe Cocker ca un paralitic transpirat mimînd a fi o chitară cu What do I do în pantofi din steagul patriei, with a little help from my friends, would you believe in a love of a saint?



Şi au venit norii, vîntul, ploaia, dar bărboşii şi fetele tot n-au plecat de pe pajişte, făpturile s-au acoperit cu pungi să se ferească de umezeală, şi strigătul lor de luptă, No Rain, şi fetele-ciuperci cu sutiene sau fără sutiene de baie, ba unii au rămas chiar goi-puşcă dar cu ochelarii pe nas, era o veselie a umezelii, a mersului fără pantaloni şi pantofi, apoi concursurile de lunecuş în nămol, şi tribul hippioţilor bătînd darabana în cutiile de conserve şi dansînd în semitransă zglobie, şi resturi de mîncare, şi cutiile de bere ca nişte ţîşnitori, şi tihna jucăuşă a pletoşilor, Your love is on a rainbow, You are mine, I am yours, We are what we are, I go home to see my babe în ritmul demenţial al lui Ten Years After.

Părinţii se temeau că Woodstock va deveni zonă de calamitate, dar n-a fost aşa, poliţiştii şi soldaţii au adus medicamente şi apă, elicopterele au plutit doar ca să-i ajute pe cei de pe pămînt, nimeni n-a vrut să-i evacueze ori să-i alunge. One, two, three, What' re fightin' for, Don't ask me I don't give a damn, Next stop is Vietnam, And it's five, six, seven, Open up the pearly gates, Well ain't no time to wonder why, Whoopee we're all gonna die silabisea pe înţelesul tuturor Country Joe McDonald.



Da, a fost şi rahat şi halleluiah igienă, full of shit, trupuri curăţindu-se în lac în timp ce Santana ajungea prin chitara electrică la un orgasm în toată regula, şi Janis Joplin cu răguşeala ei nevrotică aproape căptuşindu-i părul, wanna take it higher? Dormind pe pături, pe mese, pe capota maşinilor, pe iarbă, portable chemical toilets şi vidanjorii maturi cu zîmbetul încrucişat, şi-apoi Purple Haze cu Jimi Hendrix, mormanele de gunoi rămase după, dar ce conta era doar muzica uriaşă, imensă.