Ucide-mă cu tandreţe - Make sex, not love!

Titlu original: Killing Me Softly
Gen: thriller erotic
Regia: Kaige Chen
Scenariul: Kara Lindstrom
După romanul de: Nicci (Sean) French
Studiourile: Metro-Goldwyn Mayer
Durată: 100 minute
Cota mea: 6.0 din 10

Intriga: Între o tânără americană sosită la Londra şi un individ misterios se înfiripă o atracţie nebună, până când EA începe să primească bileţele de ameninţare cum că EL ar fi un ucigaş în serie.

Comentarii:

Având în vedere că Terminator 3 tot nu se hotărăşte să poposească în umila noastră reşedinţă de judeţ, m-am hotărât să îmi înec amarul într-un thriller erotic regizat de un anume Kaige Chen, câştigător acum câţiva ani la Cannes (cu nu-ştiu-ce film, oricum românul de rând - deci, din păcate, şi eu - n-a avut cum să-l vadă). Lucrurile stau cam aşa: filmul poate fi oricât de plictisitor, sexul - imposibil. Aşadar şi în concluzie, mă încumet să spun că un thriller erotic n-are cum să fie plictisitor.

În acest sens, Ucide-mă cu tandreţe are două scene de sex care le-ar închide gura şi devoratorilor înrăiţi de pornografie autentică (a se urmări, de preferinţă, scena în care Fiennes o leagă de gât pe Graham după care, mă rog, se foloseşte de ea). Dar bunătăţile thriller-ului lui Kaige Chen se opresc cam aici. Ca să nu lungim vorba, nu prea e nimic de văzut: n-are umor (măcar un strop), n-are suspans, n-are neprevăzut (cu excepţia unei scene remarcabile în care aceeaşi Heather Graham stă legată de masă, la voia lui Joseph Fiennes, frăţiorul mai mic şi mult mai cuminte al lui Ralph şi poate de aceea mai surprinzător). Poate că Chen s-a mulţumit cu cei doi interpreţi, considerându-i sarea şi piperul acestui thriller suferind. Şi într-adevăr, cei doi sunt explozivi împreună, deşi adevărata surpriză este Natasha McElhone, excelentă pe post de surioară incestuoasă cu mici tendinţe lesbiene.

Una peste alta, Killing Me Softly nu este nici pe departe la fel de provocator ca Basic Instinct (de altfel, mă îndoiesc că cineva îi va întrece obsesiile erotico-violente ale lui Verhoeven), dar este mai provocator decât Never Talk to Strangers (în care "căluţii" erau Antonio Banderas şi Rebecca De Mornay) şi bate înspre Unfaithful / Infidela al lui Adrian Lyne.

Oricum, puţin de la un regizor câştigător al "Palm d'Or"-ului.