Diferenţa dintre fostul iubit placid, pasionat mai mult de fotbal decît de sex şi cel nou, care e atlet de profesie, e uriaşă, dar noul amant are scris pe toţi porii cuvîntul "pericol". De îndată ce Alice şi Adam se căsătoresc, o serie de telefoane misterioase şi bileţele o fac pe femeie să pună sub semnul întrebării trecutul lui nebulos. Din acest punct, ea începe să-i umble prin dulapuri în căutare de indicii şi filmul începe să semene cu o versiune eliberată sexual a lui Rebecca, de Hitchcock.
Toridul thriller erotic al lui Chen Kaige, Killing Me Softly reuşeşte să modernizeze un roman de dragoste gotic pentru vremurile moderne şi să sublinieze legătura dintre cele două genuri. Deşi scenariul e plin de situaţii familiare, filmul are o fluiditate cinematografică şi o inteligenţă care îl revigorează. Sensibilitatea vizuală a lui Chen face ca pelicula să fie vizionabilă şi după 55 de minute, cînd acţiunea o ia pe o pantă cunoscută. El îşi infuzează compoziţiile cu nuanţe îndrăzneţe, strălucitoare, neobişnuit de vii, energizante. Estetica e plasată de-asupra caracterizarilor. Scenele care ne arată nesiguranţele lui Alice şi cele care ne demonstrează evoluţia ei sexuală sînt intrigante pentru că tratează frustrările, de obicei, de-abia schiţate în filme de acest gen, într-o manieră directă, fără false pudori. Scenele explicite de sex şi, mai ales, cele de sado-masochism sînt şocante – puţine filme sînt atît de oneste cu noi.
