O adaptare după Jane Austen e oricînd binevenită. Mai ales una britanică (doar ei se & o pricep cel mai bine, nu? deşi Ang Lee...) şi după cel mai cunoscut şi adulat roman al pre-victorienei domnişoare.
Filmul lui Joe Wright beneficiază, pe lîngă cei doi protagonişti extrem de atrăgători şi carismatici, de o serie de nume respectabile în distribuţie. Iar regia şi imaginea ştiu să scoată la fel de bine în evidenţă farmecul & oroarea Angliei rurale a epocii. De unde atunci uşorul gust amar? Probabil, scenarista & regizorul s-au speriat că subtilităţile şi complicaţiile care transformă - încet! - intensa antipatie iniţială dintre vivacea & naturala Elizabeth Bennett (Knightley) şi aparent arogantul & posomorîtul Mr. Darcy (Macfadyen) în iubire şi, deopotrivă, admiraţie reciprocă, ar putea părea publicului (preponderent) tînăr şi grăbit de azi desuete sau, doamne fereşte!, plicticoase. Drept care ai parte de cameră (frenetică) din mînă şi o vizibilă sexualizare a poveştii. Care poate fi funcţională, făcînd Mîndrie şi prejudecată '05 mai pe placul generaţiei Doom / MTV, dar sigur nu e Jane Austen! Şi ştiu cît de enervantă e în general comparaţia carte-film, dar, totuşi, vorbim de Austen, nu de Clancy sau Forsyth.
Altminteri, filmul nu e rău deloc, ba chiar plăcut şi "proaspăt". Doar că oricine şi-a dedicat măcar o după-amiază savurării cum se cuvine a romanului de origine, simte (cred) că ceva (esenţial!) s-a pierdut pe drum. Aşa că vedeţi-l, dar, dacă se poate, rupeţi-vă o zi din agitaţia înconjurătoare şi mergeţi la sursă. À bon entendeur, salut!