Talente irosite - Flightplan

Încă un exemplu de cum se duc naibii tinerele talente (Schwentke) odată ajunse la Hollywood. Împrumutînd serios din clasicul The Lady Vanishes al maestrului Hitchcock, scenariştii au preferat să dea dracului povestea promiţătoare a explorării rătăcirilor unei minţi îndurerate de pierderea celor apropiaţi - aici soţul care aparent s-a sinucis + fetiţa - şi modului cum graniţa dintre realitate şi fantasmele compensatoare se estompează pînă la dispariţie. Au ales în schimb încă o istorie frenetică (ca să nu zic isterică & isterizantă) din ciclul "paranoia, sentiment modern, da' justificat" sau, dacă preferaţi, "nu ea e nebună, ei toţi sînt proşti". Unde ea e Kyle/ Jodie Foster (matură & nuanţată, dar degeaba!), mamă, dar şi inginer proiectant de sisteme de propulsie (dacă am înţeles bine), i.e. expertă în ce/ cum/ unde conţine un avion modern, mai ales că l-a proiectat chiar ea. Care îşi urcă fetiţa de 6 ani în avionul ce îi aduce soţul înapoi în America pentru a descoperi apoi că aceasta a dispărut fără urmă, nelăsînd vreo dovadă că ar fi existat vreodată.

De aici urmează o escaladare monstruoasă a enervării/anxietăţii - a ei pentru că nu-şi găseşte copilul, a celorlalţi (pasageri, echipaj) pentru că face lucruri tot mai urîte/demente în încercarea de-a-i zori să caute, din nou a ei, căci nu mai e crezută (fiind chiar imobilizată/împiedicată să-i mai terorizeze), iar a personalului care află că de fapt e vorba de cu totul altceva (am zis terorism?!). Şi, nu în cele din urmă, a spectatorului care ar trebui să empatizeze măcar un pic cu Kyle, dar care se descoperă scos din minţi de istericalele ei. Plus că pe ofiţerul de securitate (Peter Sarsgaard, complet irosit), cu zîmbetul lui fals şi ochii abia mijiţi scrie mare bad guy de la început. Iar Sean Bean (aici pilotul), excelent oriunde îl pui şi care merita mai mult, nu poate face prea mare lucru ca să salveze de la dezastru ghiveciul antipatic pe o temă pe care înruditul Red Eye o trata şi rezolva infinit mai bine. Şi nici regia intensă sau plimbatul (fascinant într-un fel) camerei prin toate cotloanele ascunse ale maşinăriei zburătoare ce serveşte de locaţie al acestui thriller poate eficient, sigur odios ca miză/ intenţii.