Într-una din zecile de cronici americane & superlative ale lui 432, găsesc amuzat următorul panseu (citez din memorie): "Ascultaţi cu atenţie zgomotul făcut de pachetul aruncat la ghenă de Anamaria Marinca... şi încercaţi să mai zîmbiţi data viitoare cînd vedeţi secvenţele cu debarasatul de cadavre din Sweeney Todd". Trecînd peste comparaţia uşor aberantă, înclin să cred că autorul se referea la versiunea de pe Broadway - căci desfid pe cineva să zîmbească altfel decît nervos înainte, în timpul sau după ce acest ultim (sic!) spectacol de cinema pe genericul căruia scrie "directed by Tim Burton" se va fi încheiat.
Este cel mai morbid şi macabru şi întunecat şi psihotic şi sîngeros film al unui regizor care şi-a cam construit cariera pe epitetele anterior menţionate - de fapt, este filmul către care Burton s-a îndreptat dintotdeauna. În momentul în care musicalul cult bricolat de Stephen Sondheim în 1979 s-a pregătit să treacă la cinema (legenda bărbierului iute de brici şi consumat de ură a mai fost ecranizată în timp, prima oară în 1926, ultima oară acum doi ani, o producţie TV filmată în România), a fost evident pentru oricine că Tim Burton era prima şi singura opţiune pentru fotoliul de regizor - nimeni n-a bănuit însă că cineastul, dimpreună cu scenaristul John Logan, va amputa singurele cîntece cît de cît vesele, va trimite personajele mai luminoase la coada clasei şi va îneca satira muşcătoare a lui SS într-o mare de sînge. Într-o Londră împuţită şi împînzită de anacronisme deliberate, Sweeney Todd taie gîtlejuri cu ochii lucind, braţul tremurînd şi glasul cîntînd, în timp de pieptoasa Mrs. Lovett prepară din leşurile proaspete cele mai gustoase plăcinte din oraş... Nici nu vreau să ştiu ce i-a căpiat mai tare pe ăia de la studiouri: cum marketezi un film care comportă un serial barber sandilău şi ceva canibalism, sau cum marketezi un film care comportă un serial barber sandilău şi ceva canibalism în care fiecare cuvînt este cîntat?!?
De fapt, nici că-mi pasă - tragedia răzbunătorului Sweeney Todd, zugrăvită într-un melanj aproape monocrom spart de explozii gothic / sanglante care i-ar fi făcut mare plăcere unui Mario Bava, de exemplu, este cel mai subversiv (politiceşte vorbind), paradoxal (inimos vorbind) şi jubilator (coşmaresc vorbind) manifest filmic al autorului său, un Tim Burton pur-sînge care putea foarte bine să se cheme There Will Be Blood. Îţi vine deci să cînţi chiar dacă nu ştii versurile - ai totuşi grijă cu securea aia, Eugene!
Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street, Anglia/SUA 2007.
Regia: Tim Burton.
Scenariul: John Logan, după un libret de Stephen Sondheim & Hugh Wheeler.
Imaginea: Dariusz Wolski.
Cu: Johnny Depp, Helena Bonham Carter, Alan Rickman, Timothy Spall, Sacha Baron Cohen, Ed Sanders, Jamie Campbell Bower, Laura Michelle Kelly, Jayne Wisener.
Durata: 117 min.