Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Duellists

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Un tulburător şi admirabil film cu cheie - The Duellists


martie 2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Scrima e o ştiinţă. Dragostea e o pasiune. Duelul e o obsesie - anunţă, cu o abilă ştiinţă a PR-ului, afişul filmului britanic The Duellists / Dueliştii, debutul în lung-metrajul de ficţiune al regizorului Ridley Scott. Primul film i-a adus celui care avea să mai regizeze, între altele, Alien, Blade Runner, 1492-Conquest of Paradise, Gladiator, Kingdom of Heaven, un segment din All the Invisible Children Premiul Opera Prima pentru Cel Mai Bun Regizor la Cannes (1977) şi Premiul David di Donatello (1978) pentru Cel Mai Bun Regizor şi Cel Mai Bun Film Străin.

Cu o bogată experienţă în publicitate şi scurt-metraj (a semnat peste 1500 de reclame) şi după studii de artă şi design, Ridley Scott izbuteşte în Dueliştii un admirabil exerciţiu de virtuozitate stilistică, mai cu seamă ca imagine (operator: Frank Tidy), compoziţie plastică (decoruri: Bryan Graves, Peter J. Hampton) şi muzică (Howard Blake). Fiecare duel este pus în scenă într-un mod diferit, regizorul fiind mereu atent la orice detaliu scenografic (Scott şi-a recunoscut influenţa lui Stanley Kubrick din Barry Lyndon), adesea în detrimentul dramaturgiei (scenariul: Gerald Vaughan-Hughes, după nuvele de Joseph Conrad). Se spune chiar că săbiile au fost conectate la nişte baterii pentru a produce scântei, iar Harvey Keitel a fost grav electrocutat de câteva ori în timpul filmărilor.

Aşadar, doi ofiţeri - visceralul Gabriel Feraud (Harvey Keitel) şi raţionalul Armand D'Hubert (Keith Carradine) din armata lui Napoleon devin celebri datorită obsesiei lor de a se duela. Motivul: mândria rănită a unuia dintre ei (Feraud). Disputa lor se întinde pe parcursul a 16 ani, iar filmul îi surprinde în peregrinările lor prin Polonia şi chiar Rusia, unde numai iarna aspră îi împiedică să se dueleze. După întoarcerea lor în Franţa, regimul se schimbă şi Feraud este arestat pentru trădare, dar D'Hubert (devenit ofiţer de rang înalt) intervine şi îi salvează viaţa pentru a se putea duela din nou. Un armistiţiu ironic pune capăt duelului. D'Hubert ("vocea raţiunii"), mereu folosindu-se de fair play, are ultimul cuvânt înaintea colericului Feraud: You have kept me at your beck and call for fifteen years. I shall never again do what you demand of me. By every rule of single combat, from this moment your life belongs to me. Is that not correct? Then I shall simply declare you dead. In all of your dealings with me, you'll do me the courtesy to conduct yourself as a dead man. I have submitted to your notions of honor long enough. You will now submit to mine. ("M-ai făcut să stau la dispoziţia ta cincisprezece ani. Nu o să mai fac niciodată ceea ce îmi ceri. După toate regulile, de acum înainte viaţa ta îmi aparţine. Nu-i aşa că e corect? Aşa că o să te declar pur şi simplu mort. În toate relaţiile dintre noi, fă-mi plăcerea de a te comporta precum un mort. Am respectat definiţia ta a noţiunii de onoare prea mult timp. De acum tu vei respecta definiţia mea")

Dacă este adevărat că - (şi) în artă - vorbind despre un lucru, poţi vorbi, de fapt, despre altceva, atunci Dueliştii este o asemenea operă "cu cheie". La un prim nivel de lectură, povestea filmată de Scott poate să pară destul de comună, fără pretenţii. Abia "citită" la un al doilea nivel, atunci când îi desluşeşti "jocul secund", ea se dovedeşte dintr-o dată profundă, cu tulburătoare semnificaţii. "Un neliniştitor eseu despre violenţă - scria Aurel Bădescu în Cinema - e acest Dueliştii, superb în plastica sa, exact, extrem de exact în "jocul" ideilor. Ideea că violenţa fizică antrenează , de la sine, şi o violenţă morală, psihică, infinit mai periculoasă. Ideea că - oricât scepticism ar "funcţiona" în acest sens - raţiunea poate domina şi reduce la tăcere violenţa."



 Toate articolele despre Duellists


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Marian Rădulescu


Alte articole

 Despre un film aproape perfect - Dueliştii (nota 10 e pentru Dumnezeu), Iulia Blaga


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer